De când la Cină ucenicul
pe Sânul Tău s-a răzimat,
o, cât adânc de suferinţe
la Sânul Tău s-a alinat!
De când a temerii-ntristare
din inimă-i s-a liniştit,
o, câte valuri zbuciumate
la Sânul Tău s-au potolit!
Cât zbucium,
ce potop de lacrimi,
ce deznădejde şi cât plâns
la sânul Tău, Iisuse Doamne,
s-au alinat,
s-au şters,
s-au stâns!
Ce munţi de fărdelegi şi patimi
ce sufletul ne-a-mpovărat
de peste conştiinţa noastră,
Iisuse,
i-ai îndepărtat!…
O, câte Magdalene care
cu plâns păcatul şi-au stropit,
iubirea Ta-nţelegătoare
şi iertătoare au găsit.
Şi câţi tâlhari ce se-ndreptară
căindu-se cu plâns amar,
iertarea fără de măsură
la Tine au aflat în dar.
Ce mari poveri au fost acelea
pe care Tu ni le-ai luat!
Iisuse, Sfântă Jertfă-a Milei,
cu ce preţ scump ne-ai cumpărat!
Cât bine ne-au făcut pe lume
cei ce la Tine ne-au adus,
când vom plăti recunoştinţa
pe care-o datorăm, Iisus!…
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
