Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home De la sinagogã la templu

De la sinagogã la templu

De la sinagogã la templu

Pe măsură ce Oastea Domnului îşi reintră în rosturile ei din actul zămislirii, tot mai mulţi credincioşi ai Bisericii se interesează de istoria şi lucrarea ei şi acesta e semnul cel bun pentru viitorul său în arealul misionar. Trebuie să recunoaştem că multele energii din trupul Bisericii, între care e şi curentul de renaştere duhovnicească numit Oastea Domnului, sunt inerente şi ele apar ca urmare a rugăciunilor sfinţilor din Biserică pentru lume. Asta înseamnă că Biserica e vie, dacă e capabilă să zămislească asemenea energii, ca nişte fiice frumoase cu care să-şi onoreze prezenţa în lume. Să ne înţelegem, o Biserică moartă nu poate naşte aşa fiice frumoase cum este Oastea Domnului. Şi chiar dacă, asemenea fiului pierdut, vreo astfel de energie ar ieşi din „Casa Tatălui”, mântuirea ei nu poate fi decât reîntorcându-se acasă, parabola din a doua Duminică a Triodului, a fiului risipitor, devenind paradigmatică în acest sens.

E interesant să aflăm asemănări în Cartea Sfântă pentru programul Oastei în antecamera Bisericii, pentru a aprecia după cuviinţă rostul acestei energii a Bisericii rânduită să-şi împlinească misiunea cea foarte grea de a atrage sufletele căzute în mlaştinile fărădelegilor la picioarele Crucii. Nici pentru a o subestima, dar nici pentru a o supraaprecia, şi într-un caz şi în altul dezonorând-o în mod nepermis.

În Vechiul Testament, la un moment dat, în împrejurările grele ale robiei şi a imposibilităţii de a mai ajunge la sanctuarul templului din Ierusalim, evreii au simţit nevoia de a fi împreună pentru neuitarea poruncilor şi a tuturor legilor şi astfel au apărut acele case de întruniri numite sinagogi. Acolo se citea din sulurile
Legii, se făceau rugăciuni, se cântau psalmi, toate acestea având ca scop păstrarea nestinsă a setei după Templul din Ierusalim. În timpul Mântuitorului, asemenea sinagogi erau în toate cetăţile israelite, evreii având obligaţia ca, de Paşti, când se aduceau jertfele cele mari la Templu, să meargă la Ierusalim.

Cred că am putea asemăna foarte bine lucrarea tuturor acestor energii ale Bisericii cu activitatea evreilor din aceste case de întrunire, ţinta supremă fiind însă nu doar statornica prezenţă în sinagogi, ci participarea la junghierea mielului pascal în marele tabernacol din Ierusalim. Ne aducem aminte de Mântuitorul Care, la doisprezece ani, vine la Ierusalim cu mulţimea de conaţionali din sinagoga oraşului Nazaret pentru sărbătoarea pascală la Templu: „Şi părinţii Lui în fiecare an se
duceau, de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim…, după obiceiul sărbătorii” (Luca 2, 41-42). În restul timpului, Domnul „învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi” (Luca 4, 15).

Programul duhovnicesc specific Oastei Domnului se aseamănă celui din aceste case de întrunire ale evreilor: rugăciuni, citiri din Scripturi cu lămuriri, cântări etc.

Dar cum fiecare Liturghie este o sărbătoare pascală, un Paşti, pregătirea din adunările noastre trebuie să ne îndrepte către sanctuarul Bisericii, pentru a fi părtaşi morţii şi învierii Domnului, jertfa cea nesângeroasă a Mielului lui Dumnezeu de pe Masa Altarului.

Aceia, evreii, mergeau o dată pe an la Ierusalim, noi, noul Israel, mergem la fiecare Euharistie în care se împlineşte, de fiecare dată, în realitate, Paştile anual al evreilor. Căci Hristos este „sfârşitul preînchipuirilor”, cum spune Sfântul Efrem Sirul.

Prin urmare, fiecare Liturghie este apogeul programului duhovnicesc al întrunirilor noastre, în Euharistie se împlineşte apoteotic viaţa noastră duhovnicească.

Excursul de odinioară de la sinagogă la Templu era preînchipuirea a ceea ce astăzi împlinim real, nu miel fără cusur fiind jertfit, ci Însuşi Mielul cel nevinovat, mai înainte de întemeierea lumii fiind junghiat şi acum iar şi iar cu fiecare împungere în taina Proscomidiei.

Preot Petru RONCEA

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXX, nr. 9 (1194) 25 FEBR.-3 MARTIE 2019

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat