Primii chemaţi ai Domnului s-au numit ucenici (Ioan, cap. 1, vers. 35-37), iar mai târziu aceştia au fost numiţi apostoli (Matei, cap. 10, vers. 1-2). Cu aceste nume au rămas până la Înălţarea Domnului la cer. După aceasta, numele lor a rămas cel de apostoli (Faptele Apostolilor 1, 6).
Primii botezaţi în urma propovăduirii Apostolilor au fost număraţi în rândul ucenicilor (Faptele Apostolilor 2, 41). După convertirea Sf. Ap. Pavel, propovăduind Cuvântul împreună cu Barnaba în Antiohia timp de un an, ucenicii acestora au primit numele de creştini (purtători de Hristos).
După un anumit timp, Sf. Ap. Pavel îl numeşte pe copilul său duhovnicesc, Timotei, cu numele de bun ostaş al lui Hristos (II Tim. 2, 3-4). Urmează apoi sfatul pe care i-l dă ca să se poarte ca un ostaş al Domnului. La Efeseni 6, 10-12, armătura unui ostaş al lui Hristos este descrisă întocmai după modelul armăturii ostaşului roman, cu deosebirea că aceasta este de natură duhovnicească, spirituală.
Conform rugăciunii ce se rosteşte la Taina Sf. Botez, cel botezat în Hristos devine şi el un bun ostaş al lui Hristos.
În cadrul Utreniei duminicilor Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I de la Niceea, la Slava de la Laude, aceştia sunt numiţi: dumnezeiască tabără de Dumnezeu grăitori ai Oastei Domnului, stele luminoase, stâlpi nesurpaţi ai Sionului, flori ale Raiului, cuvântul de aur al Bisericii.
Deci Oastea Domnului a lucrat din primele veacuri creştine. Astfel, omul lui Dumnezeu, Părintele Iosif Trifa, în noaptea de Anul Nou, 1923, văzând ticăloşia în care au ajuns bieţii oameni să treacă dintr-un an în altul, în beţii, în urgii şi-n sudalme, în urma unei puternice rugăciuni adresate lui Dumnezeu, Duhul Sfânt suflă peste tăciunele Oastei celei Dintâi, care de-abia mai fumega şi peste care se aşezase un strat gros de cenuşă şi spuză, şi redescoperă viaţa cea dintâi a Sfintei noastre Biserici.
Avem şi în vremea aceasta cuvinte de laudă la adresa Oastei Domnului. Spre pildă, P.S. Calinic al Argeşului spune că Oastea este plămânul sănătos al Bisericii prin care ea a respirat în cei peste 45 de ani ai ateismului comunist, iar ostaşii sunt sanitarii Bisericii. Unii dintre întâistătători mărturisesc despre ostaşii Domnului că rolul lor este acela de a ajuta şi pe alţii să-şi însuşească credinţa cea dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
Întrebarea din fruntea articolului mi-a pus-o o persoană care n-ar fi avut cătarea să mi-o pună, iar eu am socotit că trebuie să încerc acest umil răspuns şi pentru alţii care ar mai dori să pună o asemenea nepotrivită întrebare.
Slăvit să fie Domnul!
Marin ILIESCU – Oarja, Argeş – cântăreţ bisericesc –
