(In 5, 1-15).
Această frumoasa evanghelie este plină de învăţături pentru noi. De la slăbănogul care şi-a purtat boala cu răbdare şi nădejde 38 de ani, să luăm pildă de răbdare şi noi, care, după câteva zile de încercare şi necaz, ne blestemăm zilele şi strigăm în gura mare că nu-i nimeni mai pedepsit de Dumnezeu ca noi.
Să învăţăm apoi că şi sufletul îşi are bolile lui. Păcatul este acela care răneşte şi îmbolnăveşte sufletul.
Să luăm aminte! Sunt altfel de boli, mai cumplite decât acelea care ologesc picioarele, strică ochii, slăbesc auzul şi pieptul omului; sunt bolile cele sufleteşti.
Creştine! Simţi tu bolile sufletului tău? Doreşti tu, suspini tu, plângi tu după sănătatea pierdută a sufletului tău? Dacă îţi simţi ochii umeziţi pentru păcatele ce te-au rănit şi slăbănogit, nu te teme! Iată, Hristos Se apropie de tine ca de sărmanul slăbănog de la Vitezda şi te întreabă: „Voieşti să fii sănătos?”.
Să luăm aminte! Noi nu vom putea avea răspunsul slăbănogului: „Om nu am să mă bage în scăldătoare”, căci Hristos ne întreabă pe toţi, în toată vremea: „Voieşti să fii sănătos?”.
Să învăţăm apoi ceva şi din purtarea slăbănogului după tămăduire. Iisus l-a aflat pe slăbănogul tămăduit „în biserică”. Aceasta, ca o învăţătură şi mustrare acelora care, de câte ori scapă din atare boală sau necaz, aleargă la aldămaş şi băutură, în loc de biserică şi mulţumire lui Dumnezeu.
Să nu uităm apoi vorbele din urmă ce i le-a spus Iisus slăbănogului: „Iată, te-ai făcut sănătos, de acuma să nu mai greşeşti”. Asta vrea să spună că slăbănogul purta boala pentru păcatele sale. Bolile, întristările, necazurile ne vin şi nouă pentru păcatele noastre. De câte ori le avem şi scăpăm de ele, să ne aducem aminte de vorbele lui Iisus: „Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie mai rău”.
Creştinilor! Nimeni dintre noi nu este deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să îngenunchem cu ele înaintea lui Hristos, doctorul sufletelor şi trupurilor, rugându-ne cu frumoasa cântare şi rugăciune a Bisericii noastre: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănogit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul. Ca fiind mântuit, să strig Ţie, îndurate: dă-mi mie, Hristoase, tămăduire”.
I. Tâlcuitor
«Lumina Satelor» nr. 16 / 29 apr. 1923, p. 3
din ”Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa”
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
