Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU

DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU

DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU

Catedrala „Sfântul Andrei” din Patras

Citind Rugăciunea Domnului Iisus, scrisă de Sf. Ev. Ioan la cap. 17, învăţăm mai ales trei lucruri de mare însemnătate pentru viaţa creştinească, şi anume: cum să trăim în iubire, în adevăr, în sfinţenie. Aceste trei daruri duhovniceşti, din revărsarea Duhului Sfânt fiinţate, devin stâlpii de reazem pe care se sprijină puterea şi unitatea celor ce prin Duhul vestesc Împărăţia cea tainică a lui Dumnezeu în lume, în care El este Domn şi Stăpân, şi modelul cel nou al unirii Sale cu credincioşii în Taina Euharistiei.

Ce vrem să spunem aici? Nimic altceva decât ceea ce Sfânta Scriptură ne învaţă, şi anume că trupul omenesc aducându-se lui Hristos ca jertfă vie, sfântă şi plăcută (cf. Rom 12), Îl primeşte pe Hristos ca Domn; iar sufletul, capacitatea de a se uni cu Dumnezeu spre iertarea păcatelor şi viaţa cea de veci (cf. Mt 26, 26-29; I Cor 11, 23-30). Aceste două realizări, cu un singur sens sau efect în viaţa de credinţă, se explică în Cuvântul Mântuitorului scrise la Sf. Evanghelie după Ioan 6, 31-35, când mulţimea care mâncase din cele cinci pâini şi cei doi peşti şi văzuseră minunea, regăsindu-L, I-au pus întrebarea: „Ce semn faci Tu, ca să-L vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţi noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer”. Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţă”. „Doamne, i-au zis ei, dă-ne totdeauna această Pâine!” Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea Vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată”. La versetele 48-51, această temă este exprimată mai pe înţeles prin cuvintele: „Eu sunt Pâinea Vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea Vie care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta va trăi în veac; şi Pâinea pe care o voi da Eu este Trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii”.

Dacă Însuşi Mântuitorul face această asemănare, înseam-nă că, aşa cum israelitenii mâncau acea mană care le venea din cer, nu citind despre ea, nici privind cum cădea din cer, ci mâncând-o, ca să aibă viaţă şi să nu moară, tot astfel şi Domnul Iisus Hristos Se dă nouă, nu numai privindu-L sau numai citindu-l, ci împărtăşindu-ne din El să avem viaţă veşnică. La concluzie greşită au ajuns unii care, timp îndelungat, au învăţat pe alţii să se hrănească doar sufleteşte, citind Cuvântul, şi se împărtăşesc din el. Mai apoi, au simţit nevoia de a se împărtăşi real şi şi-au formulat un sistem propriu de practicare a Cinei Domnului, o imitare, care nu vine din succesiune de la Sf. Apostoli, care au fost învăţaţi de Domnul Iisus, pentru ca nu cumva să zică că au greşit şi că revin. Astfel se face că, din înţelegeri greşite şi păreri de sine amestecate cu orgoliu, Cămaşa lui Hristos, dintr-o singură bucată ţesută, simbol al unităţii, ajunge sfârtecată în multe bucăţi. Unitatea pentru care Domnul Iisus se ruga şi o dorea devine tot mai fărâmiţată.

Viaţa veşnică se află în cunoaşterea şi iubirea Tatălui, a Singurului Dumnezeu Adevărat, a Fiului Său întrupat pentru noi şi a noastră mântuire şi a Duhului Sfânt, Dătătorul de Viaţă şi Lumină (cf. In 17, 3; 15, 25-27). Lucrarea de mântuire a Duhului Sfânt trezeşte în noi dorul după neprihă-nire, dorul de revenire la starea iniţială, din care a căzut Adam, ne conduce la viaţă prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrării tainice mântuitoare, devenind copiii Lui după har (cf. In 1, 12). Ne îmbrăcăm în Hristos (cf. Gal 3, 27), devenim una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, ca să fim una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui (cf. In 1, 12-13; Gal 3, 27; Rom 6, 5).

Omului trupesc, biologic, trebuie să i se adauge omul cel duhovnicesc în Hristos şi omorârea mădularelor vechi, fireşti, şi, altoindu-se, să devină o mlădiţă nouă, a Bisericii, în ma-rele pom al credinţei, care rodeşte prin credinţa cea adevărată şi harul divin.

„Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” întreba Iuda Iscario-teanul la rând cu ceilalţi ucenici. „Da, i-a răspuns Iisus, tu eşti!” (Mt 26, 22). Ce stare tristă, ce rod amar! După trei ani de participare la Masa Domnului, să devii vânzător şi ucigaş! (Lc 22; Mc 14; I Cor 10, 17).

Unirea cea adevărată cu Hristos-Domnul în Duhul Său ne este arătată în modelul Bisericii primare şi anume:

– Cei ce primiseră propovăduirea Sfântului Petru au fost botezaţi, şi în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete – cele dintâi roade ale mărturisirii despre Iisus cel Înviat, din Ziua Cincizecimii (cf. Fapte 2).

– Cei ce primiseră botezul creştin stăruiau în învăţătura Apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. În termeni teologici se poate spune că săvârşeau Sfânta Liturghie şi Sfânta Euharistie şi toţi cei botezaţi stăruiau într-o sfântă comuniune.

– Fiecare este plin de frică şi prin Apostoli se făceau multe minuni şi semne.

– Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, căci pe vremea aceea nu erau zidite biserici Nou-Testamentare, şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă (cf. Fapte 2, 41-47).

– Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce se mântuiau. Mântuitorul ne-a atenţionat că numai rămânând în El aducem roada cea bună.

– „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (In 15, 5). Sfântul Pavel, prin Duhul, zice că noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui (cf. Ef 5, 30). Că suntem Trupul lui Hristos şi fiecare în parte mădularele Lui (cf. I Cor 12, 27). Suntem de neam din Dumnezeu (Fapte 17, 28-29). Hristos în părtăşia dragostei Lui şi prin părtăşia dragostei frăţeşti face unirea şi desăvârşeşte tăria.

va urma

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!