Desţeleniţi-vă un ogor nou

– Ieremia 4, 3 –

 Inima noastră este ogorul duhovnicesc unde se seamănă sămânţa. Dar, ca în orice ogor, pentru ca sămânţa să poată prinde rădăcini şi să crească, trebuie ca ogorul să fie lucrat. De aceea spune Cuvântul Domnului: „Desţeleni­ţi‑vă un ogor nou“ şi nu semănaţi în spini. Sămânţa căzută în pământ „nelucrat“ (lângă drum) a fost răpită de păsările cerului ori s-a uscat; iar pe cea căzută între spini, deşi s-a prins şi a crescut, au înăbuşit-o spinii. Nu­mai cea căzută într-un pământ bun, lucrat şi curăţit de buruieni, a putut creşte şi aduce roadă (Matei 13, 18-23).

Dacă dorim să aducem roade, trebuie să arăm adânc ogorul inimii noastre, să-l „des­ţelenim“ şi să-l „curăţim“ de buruienile păcatelor, prin pocăinţă. Altfel degeaba seamănă şi degeaba aruncă Semănătorul seminţele în ogorul inimii noastre.

Iubite frate, ţi-ai cultivat tu vreodată o­gorul inimii tale? A rupt vreodată plugul gliile sufletului tău? A fost semănată vreodată sămânţa cuvântului în tine? A prins rădăcini? Iar când buruienile păcatului au prins rădăcini în ogorul tău, ai cău­tat să le smulgi afa­ră, sau le-ai lăsat să crească în voie?

Cu un cu­vânt, eşti tu un „ogor lucrat“ sau o moină pli­nă de mărăcini? Săr­man de tine, omu­le, dacă ogorul inimii nu-ţi este încă „arat“ şi cultivat. Căci dacă pământul aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc (Evrei 6, 8).

O, dacă ar sufla peste tine Duhul lui Dum­nezeu, ţi-ai da seama că inima ta trebuie să fie reînnoită prin plugul pocăinţei şi al harului dumnezeiesc şi semănată cu sămânţa cea bună a Evangheliei, până ce „recolta“ va răsplăti pe marele Semănător.

Să băgăm de sea­mă apoi că ţarina, lu­crată ori nu, produce ceva: ori recoltă, ori buruieni. Pământul inimii mele şi acela al inimii tale, iubite cititorule, produce ceva. Noi nu putem trăi fără să producem ceva. Dacă tu eşti leneş în ogorul lui Hris­tos, a­tunci eşti activ în ogorul diavo­lului. Dacă nu semeni cuvântul Evangheliei şi nu ro­deşti pentru Domnul, dia­volul va veni el şi va se­măna neghina, care va fi le­gată în snopi, pentru focul cel de veci.

Observaţi, apoi, că pă­mântul necultivat va produce recolta sa naturală: spini şi urzici. Care este rodul din fire – natural – al inimii mele şi al inimii tale? Care altul decât urzici şi scaieţi de păcate şi lene.

Omule, tu trebuie să-ţi cultivi grădina în­credinţată ţie! Dacă risipeşti timpul în somn, nepăsare şi în mârşăvia păcatului şi a lumii, vei culege suferinţa şi vei fi răsplătit cu spini şi scaieţi.

Iubitul meu frate, dacă tu crezi în Hristos, atunci priveşte la Golgota şi adu-ţi inima ta sub ploaia harului Său, căci tare mi-e teamă că te‑au umplut urzicile şi scaieţii!

Dacă noi primim în inimă sămânţa Duhului Sfânt şi-o ajutăm să crească, semănătura diavolului – dacă el şi-ar semăna-o – n-ar mai putea să crească. Duhul Sfânt slăbeşte puterea diavolului şi nimiceşte semănătura lui.

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)