Mai departe…
Lucrurile apoi s-au mai domolit. Se căuta o restabilire a raporturilor, ca să nu supere fronturile. Am propus, de Crăciun, un sfat cu fraţii de la Bucureşti, pentru lămurirea lucrurilor. Dar Î.P.S. Sa n-a primit această propunere. Îmi scria: „Te rog să ai deplină încredere, căci lucrurile se vor aranja cu bine“.
O propunere
Nu peste mult, Î.P.S. Sa m-a cercetat la Geoagiu. Venise pentru „clarificarea“ lucrurilor. Mi-a promis că lucrurile vor fi precizate în scris.
De la Sibiu, din partea Mitropoliei, mi-a venit atunci „declaraţia“ de mai jos, pe care urma s-o iscălesc:
Delaraţie-document
I. Având în vedere că tipografia „Oastea Domnului“ din Sibiu, str. Avram Iancu, nr. 5 s-a întemeiat, în parte, prin contribuţia subsemnatului preot Iosif Trifa, şi în parte, şi din suma în legătură cu gazeta «Lumina Satelor» şi din sume colectate pe seama Oastei Domnului – Mişcare religioasă, morală, din sânul Bisericii Ortodoxe Române, patronată şi autorizată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia şi Sibiu – subsemnatul preot Iosif Trifa, recunosc că numita Arhiepiscopie este coproprietară tipografiei cu 2 (N.R.) părţi, având asupra ei, în toate, dreptul de control.
Compactoria şi librăria sunt, exclusiv, proprietate a subsemnatului.
II. Înmatriculându-se tipografia ca firmă comercială, întreprinderea va forma o societate simplă, societar comanditat cu drept şi obligaţiune de administrare fiind subsemnatul preot Iosif Trifa, iar Arhiepiscopia fiind societar comanditar cu partea sa de coproprietate din Tipografie, evaluată la lei… şi cu drept de control în toate, îndeosebi în ce priveşte interesele bisericeşti în legătură cu mişcarea Oastei Domnului.
Sediul Tipografiei şi Societăţii este Sibiul şi el nu poate fi schimbat fără autoritatea Arhiepiscopiei.
III. Firma Tipografiei va fi în conformitate cu codul comercial şi legea pentru registrul de comerciu.
Drept emblemă se poate folosi denumirea «Oastea Domnului».
Considerând însă caracterul bisericesc al acestei Mişcări, proprietarul emblemei acesteia este exclusiv Arhiepiscopia Ort. Rom. de Alba Iulia şi Sibiu, care, oricând este în drept să revoce autorizarea de folosinţă a ei, cerând radierea ei în registrul firmelor şi încetarea folosirii, îndeosebi dacă s-ar contraveni intereselor bisericeşti.
IV. În aceleaşi condiţiuni, Arhiepiscopia poate autoriza emblema şi pentru Librărie şi Compactorie.
Emblema nu se poate transmite asupra unui teritoriu, fără autorizaţia Arhiepiscopiei.
Toate acestea se vor evidenţia în registrul de comerciu (al firmelor), depunându-se la oficiul lui copia legalizată a prezentului act.
V. Subsemnatul, preot Iosif Trifa, recunosc că publicaţiunea săptămânală din Sibiu, «Lumina Satelor», este proprietatea Arhiepiscopiei Ort. Rom. Alba Iulia şi Sibiu, fiind subsemnatul numai administratorul şi redactorul ei.
Arhiepiscopia este în drept ca, în baza acestui document, să ceară oricând înscrierea ei în numele propriu.
De asemenea, recunosc că anexa «Luminii Satelor», publicaţiunea săptămânală «Oastea Domnului», este editată şi redactată de subsemnatul, din autorizarea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Sibiu, exclusiv în vederea Mişcării religioase cu acelaşi nume, în cadrele Bisericii Ort. Române.
În consecinţă, Arhiepiscopia are drept de control şi de cenzură asupra ei, fiind în drept să revoce autorizarea de a apărea sub denumirea Oastei Domnului, îndeosebi dacă ea ar contraveni intereselor bisericeşti sau nu s-ar supune dispoziţiunilor Arhiepiscopiei, fiind editura, în caz de revocare a autorizării, obligată să înceteze imediat folosirea denumirii de «Oastea Domnului».
VI. În fine, recunosc că registrele de abonaţi, adresele acestora, imprimatele, clişeele sunt proprietatea Arhiepiscopiei.
Dispoziţiunile din punctul premergător, privitoare la folosirea denumirii «Oastea Domnului» la publicaţiunea periodică – anexă a «Luminii Satelor» – sunt valabile pentru orice publicaţiuni imprimate cu editura «Oastea Domnului».
VII. Arhiepiscopia Ort. Rom. de Alba Iulia şi Sibiu ia act de prezenta Declaraţiune, drept care s-a semnat după citirea şi explicarea acestui act în faţa notarului public.
Ce reiese din această declaraţie? Că Mitropolia din Sibiu se temea încă de mutarea Mişcării la Bucureşti şi punerea ei sub ocrotirea Sfintei Patriarhii – deşi mişcarea Oastei aparţinea şi aparţine Bisericii întregi. De aceea îşi cerea drept în proprietatea Tipografiei (ca să nu mai poată fi mutată) şi de aceea cerea (emblema) numirea «Oastea Domnului» pe seama Arhiepiscopiei din Sibiu, cu toate că emblema Oastei era şi este mai presus de hotarele eparhiale.
Iar pe mine, această Declaraţie mă scotea din Oaste, punându-mă sub un control jignitor, putându-mă opri oricând de a mă mai ocupa cu Mişcarea Oastei, pe baza că Oastea Domnului este exclusiva proprietate a Consistoriului din Sibiu. Care lucru însă nu l-ar fi putut dovedi, decât prin smulgerea de declaraţie jignitoare de la mine.
La această Declaraţie, am trimis răspunsul de mai jos:
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
