Să fugim, fraţilor, de invidie, de cursa cea drăcească, ca nu cumva legându-ne de răutatea păcatului să cădem în osânda cea amară. Pentru că Domnul se împotriveşte celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.Deci, unde este invidie şi ceartă, acolo nu este cercetarea darului lui Dumnezeu, ci numai lucruri de defăimare şi diavoleşti gânduri. Apoi, ce este mai ticălos decât invidia? Invidiază leneşul agonisirile celui bogat, dar el nu se osteneşte, că din osteneală vine agonisirea.
Invidiază păcătosul curăţia celui drept, dar nu voieşte să se tragă pe sine-însuşi de la păcat. Invidiază desfrânatul întreaga-înţelepciune a celui curat, dar nu voieşte să se asemene cu viaţa lui. Drept aceea, nu păşiţi cu mândrie şi lăsaţi invidia. Pentru că invidia este întristarea inimii şi stricăciunea sufletului, stricarea dragostei, vrajbă faţă de toţi, împiedicarea faptei bune, arvuna osândei şi moştenirea gheenei.
Deci, acestea auzind, fraţilor, să nu ţinem invidie ci să petrecem în dragoste.
