(Col. 3, 4-11)
Când un om care a fost închis cândva trece liber pe lângă un convoi de deţinuţi şi îi vede pe aceştia legaţi în lanţuri, îmbrăcaţi în haine de ocară, împinşi şi loviţi de paznicii lor neînduraţi un simţământ de mulţumire îi cutremură sufletul şi lacrimi de recunoştinţă îi scaldă ochii, pentru că acum este liber. Pentru că azi nu mai este unul din aceia, din numărul acelora între care era atunci cândva şi el.
Un frate credincios povestea odată:
În una din închisorile prin care am trecut, pentru numele Domnului Iisus, era un coridor cu şapte celule care n-aveau uşi masive, ci numai uşi de gratii prin care se vedeau bine cei dinăuntru.
În una din acele celule am zăcut şi eu multă vreme. Dar uneori ne scoteau pentru unele treburi afară. În timpul acesta, treceam de-a lungul coridorului, prin faţa uşilor de gratii, prin care vedeam pe cei închişi acolo, în mizeria şi foamea în care se chinuiau.
Deşi starea mea era în fond aceeaşi ca şi a lor, căci doar cu un minut înainte eram şi eu acolo, iar după alte minute voi fi din nou, totuşi acum când mă plimbam pe coridor, cu o libertate de zece minute şi de zece metri mai mare ca a lor, îmi dădeam cu groază seama de uriaşa prăpastie a nenorocirii în care erau ei.
Şi nu-mi puteam repeta îndeajuns cele două cuvinte înspăimântătoare: oameni închişi…
Ce grozav! Oameni închişi ca şi animalele, ca şi fiarele… Şi ca mai ce oare? Căci nici fiarele nu fac aşa ceva cu semenii lor…
Din numărul lor, al acelora şi mai închişi ca aceştia, eram şi noi odinioară când trăiam în robia şi în orbia păcatului.
Fiindcă păcatul îl prăbuşeşte pe om şi-l ţine într-o închisoare mult mai cumplită decât toate închisorile, fiindcă este totală şi eternă.
Legat de mâini cu lanţurile patimilor care îi atrag mâinile numai spre lucrări rele, legat de picioare cu lanţurile căilor rele, legat de ochi cu lanţurile priveliştilor rele, legat de urechi cu lanţurile ascultării cuvintelor rele, legat de inimă cu lanţurile dorinţelor rele, şi legat de creier cu lanţurile închipuirilor şi planurilor rele, întreaga fiinţă a omului robit de păcat se prăbuşeşte tot mai adânc… ca un mort, îngropat în flăcări şi în scârnăvie pe vecii vecilor.
Ce osândă mai îngrozitoare poate fi ca asta!? Şi, atunci când cineva se află în felul acesta, gândiţi-vă cât de nenorocit poate fi.
Trei stări sunt în situaţia asta şi anume:
1. În starea întâi sunt acei care zac închişi înapoia acestor gratii grozave şi în această stare de moarte totală şi veşnică. În această robie şi orbie, condamnaţi pe totdeauna, dar care nu-şi dau seama de marea şi veşnica lor nenorocire. Şi, pentru că nu-şi dau seama de starea lor, nici nu caută vreo scăpare din ea.
2. În starea a doua sunt acei care îşi dau seama de grozăvia stării lor, doresc scăparea din starea aceasta şi caută cu tot dinadinsul un Izbăvitor, Care să-i poată mântui.
3. Şi, în sfârşit, în starea a treia sunt acei care au fost scoşi, au fost eliberaţi, au fost izbăviţi din celulele grozavei închisori a păcatului, ale căror lanţuri au fost rupte pe totdeauna. Şi ale căror mădulare au fost dezlegate deplin de orice legături ale vechii robii. Acei al căror Izbăvitor şi Mântuitor Slăvit este Hristos Domnul, Biruitorul lui satan şi zdrobitorul porţilor iadului.
Dragă suflet care ai ajuns până aici, iată Duhul Sfânt te cercetează acum şi pe tine şi Cuvântul Sfânt te întreabă: Tu între care din aceste trei feluri de suflete te găseşti?
Dacă eşti între cei care zac în tot felul de păcate şi legat cu tot felul de lanţuri: cu al paharului, cu al ţigării, cu al jocurilor lumeşti, cu al plăcerilor vinovate, cu al lăcomiei, zgârceniei, desfrânării, o, nu mai sta nepăsător în această nefericită stare, fiindcă aceste lanţuri te trag în iad şi acolo vei fi închis pe veci fără nici o salvare!
Trezeşte-te şi strigă-L pe Hristos Mântuitorul să vină în ajutorul tău şi să te salveze! El Şi-a dat viaţa pentru mântuirea ta şi El este gata să vină îndată ce-L chemi din toată inima ta şi doreşti cu adevărat să ieşi din starea asta.
Iar dacă eşti cumva între cei din starea a doua, cheamă-L cu lacrimi pe Domnul Iisus şi fii încredinţat că El te izbăveşte. Crede în puterea Sângelui Său care te spală de orice păcat şi primeşte-l şi peste tine. Şi El te va spăla.
Iar dacă eşti în starea a treia, dacă Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos te-a izbăvit de sub puterea păcatului şi a morţii în care erai, mulţumeşte-I cu toată recunoştinţa şi păzeşte-te cu toată grija şi teama, spre a nu mai cădea niciodată în vechea robie, fiindcă vrăjmaşul care te-a pierdut mereu se va lupta să te câştige iarăşi.
Traian DORZ
