Logodna mirelui de mâine
Dacă pentru a dovedi că Părintele Iosif se trage din viţă de eroi, a fost necesar să pătrundem în istoria anilor Revoluţiei din 1848, pentru a stabili pe cel al soţiei părintelui, al Iuliei, ne va fi mai uşor.
În privinţa aceasta, pentru a evidenţia gradul de rudenie al soţiei părintelui cu Craiul Munţilor, am redat arborele genealogic al acestei viţe de eroi, în care a intrat Părintele Iosif.
Prin căsătorie s-a înrădăcinat, cum zice părintele, în arborele viţei, intra şi mai adânc între cei vrednici de amintit, care au făcut numai cinste trecutului nostru naţional, înscriind pagini de glorie în istoria neamului.
Cu ocazia logodnei sale, dintr-o cuvântare a unei rudenii din partea viitoarei soţii, el îşi notează: „…O logodnă prăznuim acum, aici. Dar eu socot că mai mult decât o logodnă prăznuim acum. Socrul de mâine şi mireasa de mâine fac parte dintr-o generaţie istorică. Fac parte din acea genealogie care a dat neamului nostru pe Marele Erou, martir şi mucenic naţional, Avram Iancu. Mirele de mâine [o] sporeşte cu o trăsătură nouă şi ospăţul de mâine ramifică arborele ei. Avem dar aici mai mult decât o logodnă, şi mirele de mâine face ceva mai mult decât o «partie». El intră azi într-o genealogie istorică.
Mulţi, aproape toţi câţi ne-am strâns aici, facem parte, sau suntem legaţi în diferite chipuri de această genealogie. Numărul nostru se mai sporeşte acum cu unul: un fiu cunoscut şi vrednic al munţilor noştri. Dar nu numai unul, ci o familie întreagă, o familie cu un trecut frumos, luminos intră în legăturile noastre. Fie cu toţii bineveniţi la noi şi între noi, cu aleasa inimii sale…“
O, suflet din sufletul meu
O, suflet din sufletul meu,
fior din aceeaşi iubire,
Calvarul aceluiaşi greu
ne-a dat o-nfrăţită simţire.
Fii binecuvântată
în veci de Dumnezeu
Tu parte neuitată
a sufletului meu.
În inima noastră la fel
aceeaşi dorinţă suspină,
Hristos mi te-a dat pentru El
părtaşă la slujba-I divină.
Spre soarele-aceluiaşi steag
‘nălţăm o-nfrăţită privire
şi slujbei Aceluiaşi Drag
i-aducem unita jertfire.
Ce scumpă ţi-e lupta ştiind
alături fiinţa iubită,
părtaşă la jertfă fiind
părtaşă la plata slăvită.
Ce dulce-i cântarea în doi,
ce rodnică-i slujba-n unire,
când arde cu-o flacără-n noi
aceeaşi cerească trăire!
O, suflet din sufletul meu,
răsad din aceeaşi credinţă,
prin foc ne-a unit Dumnezeu
pe veci pentru-a lui biruinţă.
din „PROFETULVREMILOR NOASTRE,” vol. I
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
2 Comments