Ce greu mai poţi să crezi acum
iubirea mea, Iisus,
când parcă nu-i decât un scrum
din tot ce eu Ti-am spus;
– şoptesc frumosul dor ştiut
cu ochii tremurând,
dar văd doar zâmbetul durut
şi capul clătinând…
Ce greu mai poţi să crezi când ştii
ce-amar m-am prăbuşit
în clipa tristei nebunii
în care Ţi-am greşit;
– dar cât vreau iar a mai putea
în ochi să Te privesc,
simţind că-mi crezi iubirea mea
când spune: Te iubesc!
Ce greu mai crezi… şi totuşi sper
că va veni o zi
când al iubirii Tale cer
din nou mă va primi
– şi-apoi un an sau poate zeci,
ori mii şi sute chiar,
Te vei încredinţa pe veci
de dragostea mea iar…
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
