O, Strălucitorul Centru al iubirii, Tu ne-ai dat
tot ce-şi vrea al nostru suflet şi-şi doreşte necurmat,
golul nostru, lipsa noastră, slăbiciunile din noi,
fărdelegile, pedeapsa şi-al urmării lor şuvoi
de mustrări, de chin, de luptă, de torturi de veci şi plâns,
cu-a Ta unică Durere, toate-toate Tu le-ai stâns,
cu-a Ta unică osândă, răul tot ne-ai ispăşit,
marea noastră datorie către Tine Tu-ai plătit.
Cerul fericit în urma primului păcat închis
omenirii rennoite prin credinţă l-ai deschis
şi la starea fericită ce-o pierdusem prin păcat,
din adânca prăbuşire, pân’ la Cer ne-ai înălţat,
curăţindu-ne prin Sânge şi-nfiindu-ne prin har,
– totul, ah, Iubire, totul e Dumnezeiescu-Ţi dar!
În genunchi, cu umilinţă, Doamne, Faţa Ta slăvim,
nu vom fi nicicând în stare cât vom vrea să-Ţi mulţumim.
Nu putem recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm,
nici în rugă, nici în lacrimi, cum am vrea s-o arătăm!
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău,
chipul sufletului nostru schimbă-l după Chipul Tău.
Dă-ne feţei strălucirea cugetului luminos,
duhului, încredinţarea viitorului frumos,
inimii, neprihănirea sfinţitoarelor dorinţi,
gândurilor, limpezimea înţeleptei năzuinţi.
Dă-ne dragostei căldura ce dă rod oricărui pas
şi credinţei, frumuseţea unui neschimbat rămas
şi curajului, tăria totdeauna de ne-nfrânt,
şi nădejdii-n biruinţă, un mereu-noit avânt,
şi vieţii-ntregi, ’nălţarea necurmat spre Faţa Ta,
pân’ o vei uni cu Tine, cum a fost când nu era!…
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
