Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!

Predica a doua la prăznuirea Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (1965)

Iată, astăzi este ziua prăznuirii Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan pe care Biserica îl slăveşte. El nu ar fi fost un Sfânt dacă Domnul nu s-ar fi născut ca om. Cine este Acela Care a dăruit acelui tânăr putere miraculoasă şi minunată, ca el, atunci când îl împroşcau cu pietre, să se roage Domnului Dumnezeu pentru ucigaşii lui şi să strige: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! (Faptele Apostolilor 7, 60). O asemenea dragoste şi rugăciune minunată nu a fost cunoscută pe pământ. Iată, această minune se petrece prin marele şi slăvitul întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Cine lucrează aceasta în el? Domnul Hristos – Domnul Care a devenit om, Domnul Care este prezent împreună cu toate puterile Sale în însuşi întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Omul nu se teme de moarte! Iată, în momentul înfricoşător al morţii, atunci când îl împroşcau cu pietre, când îl chinuiau, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan vede Cerurile deschise şi pe Fiul Omului, pe Domnul Hristos, îl vede şezând de-a dreapta lui Dumnezeu, Şezând în trup omenesc (Faptele Apostolilor 7, 55). Ce vedenie! Ce bucurie!

Cerul este deschis pământului. Toată bucuria cerească este oferită neamului omenesc. Întâiul Mucenic Ştefan vede aceasta, simte, vede Cerul s Şi nu îi este frică de moarte, nu îi este frică de ucigaşi, nu îi este frică de nicio grozăvie din această lume. Astfel Sfântul întâiul Mucenic Ştefari ne-a descoperit nouă tuturor taina tuturor Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: cum au putut ei să îndura cumplitele chinuri insuportabile fără văicăreli, făra lacrimi… Fiecare mucenicie, pentru fiecare Mucenic îşi are grozăvia ei, dar eroii lui Hristos nu s-au temut de moarte şi au îndurat toate aceste chinuri, căci au avut deasupra lor Cerurile deschise, căci Domnul Hristos era deasupra lor şi îi aştepta în împărăţia! Cerurilor. Acolo s-au grăbit ei prin toată pătimirea, prin toate chinurile, spre El, spre Domnul Care a! devenit om, ca să ne dea toată puterea dumnezeiască, o asemenea putere care biruie tot ceea ce est muritor în om şi în jurul omului; ca să ne dea putere dumnezeiască care biruie moartea şi pe toţi demon care stau dincolo de moarte.

Nu trebuie să ne înşelăm, această viaţă a noastră pe pământ ne este dată ca prin ea să ne asigurăm Viaţa veşnică, ca de aici să înceapă viaţa noastră şi să se continue în cealaltă lume. Domnul S-a pogorât din Ceruri; pentru aceasta a devenit om. El a străbătut calea omului de la pământ la Ceruri (Evrei 10, 20), a străbătut calea pe care fiecare fiinţă omenească poate merge şi poate urca, dacă vrea, în Ceruri. Totul depinde de noi, oamenii, de dorinţele noastre, de năzuinţele noastre, de libera noastră voinţă. Dar ce este mai sublim, ce este mai înălţător pentru om decât faptul că Dumnezeu S-a arătat în om, că S-a arătat ca Dumnezeu-Om în această lume? Oare este vreo bogăţie mai mare decât Domnul Hristos? El a adus neamului omenesc tot ceea ce are Cerul: a adus împărăţia Cerurilor, a adus toate bunătăţile împărăţiei Cereşti. împărăţia Cerească a devenit a noastră, a oamenilor, şi noi am devenit moştenitorii împărăţiei Cereşti (Iacov 2, 5). Căci Domnul Hristos ne-a arătat marea dragoste, ne-a făcut pe noi toţi fiii lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu ne-a înfiat şi prin aceasta noi devenim fii dumnezeieşti după har, devenind şi moştenitorii tuturor bogăţiilor Domnului Hristos (Romani 8,14-17; 9, 26).

Ştii că dacă împlineşti fiecare poruncă evanghelică te îmbogăţeşti în Dumnezeu, te îmbogăţeşti cu bogăţia nepieritoare pe care nimeni nu ţi-o poate lua, nimeni nu ţi-o poate răpi: nici moartea, nici diavolul? Atunci tu îţi aduni bogăţie în Ceruri. Oare auzi poruncile Domnului Hristos, poruncile despre rugăciune: Rugaţi-vă pentru prietenii şi pentru vrăjmaşii voştri (Matei 5,44)? împlinind această poruncă evanghelică, de fapt te îmbogăţeşti în Dumnezeu. Puterile dumnezeieşti se află întru tine, căci fiecare virtute, fraţilor, aduce în suflet puterea dumnezeiască, fiecare virtute este de la Dumnezeu, de aceea aduce în suflet puterea dumnezeiască şi cerească care este mai puternică decât păcatul şi decât Moartea şi decât diavolul. Sau împlinind oricare altă poruncă, legată de milostivire, de exemplu, tu prin aceasta te îmbogăţeşti în Dumnezeu, te îmbogăţeşti cu bogăţia care dăinuie veşnic în toate lumile în care se mişcă fiinţa ta omenească. Ce fel de bunătăţi, ce fel de bogăţie a adus Domnul Hristos omului, nemurirea şi viaţa Veşnică, împărăţia Cerurilor şi toată fericirea împărăţiei Cereşti! De aceea Crăciunul, atunci când Domnul S-a născut ca Dumnezeu-Om în această lume, este ziua de naştere a tuturor bogăţiilor noastre nepieritoare, a tuturor oamenilor mari şi sfinţi această lume, ziua naşterii fiecărui om, a fiecărui oi adevărat, a fiecărui creştin autentic.

De aceea Domnul S-a făcut om, pentru ca noi să slăvim Crăciunul ca pe praznicul ce aduce cea mai mare bucurie, căci prin Sfântul Praznic de astăzi moartea a devenit bucurie pentru om, spune Sfânl Apostol Ştefan. Cum se mai bucură că este bătut pietre pentru Domnul Hristos! Ce fel de putere este aceasta care face ca nici moartea să nu mai fie cec mai mare grozăvie? Numai Domnul Hristos, nume Dumnezeu-Omul face aceasta! Astfel în viaţa mea şi ta, dacă vrei ca moartea să înceteze să mai fie pentru tine şi pentru aproapele tău sperietoare şi grozăvii predă-te pe tine însuţi cu totul Domnului Hristos. Iar El este întreg acolo în mijlocul nostru, întreg Biserica Sa, întreg în toată lumea, ca şi pretutindei prezent, gata să ne ajute pe noi toţi, să ne scoate din prăpastia morţii, din prăpastia păcatelor şi să ne ridice în Rai. Crăciunul! Prin Crăciun s-a deschis calea către Rai. Crăciunul ne-a dăruit nouă, tuturor, toate bunătăţile Raiului. Dacă doreşti sufletului tău starea lăuntrică din Rai încă de aici de pe pământ, smereşte-te înaintea Domnului Hristos cu rugăciun şi cu modestie, cu post şi cu trezvie mergi după Domnul Hristos, numai după El, căci fără îndoială mergând după El vei ajunge în împărăţia Cerurile şi fie ca Sfântul întâiul Mucenic Ştefan pe care astăzi îl prăznuim, care s-a bucurat de moarte mai mult decât ne-am bucura noi de orice bucurie, să ne conducă şi să ne călăuzească să-I urmăm Lui, Dumnezeu-Omului, Care a devenit Dumnezeu-Om pentru noi oamenii, ca şi noi să biruim tot ceea ce este muritor, să biruim în noi înşine orice păcat, orice moarte duhovnicească, să biruim în noi înşine orice duh necurat, să trăim încă de pe pământ prin Evanghelia Domnului Hristos, prin viaţa dumnezeiască, ce se continuă în cealaltă lume, şi să fim şi noi împreună cu întâiul Sfânt Mucenic Ştefan, Apostolul şi Arhidiaconul, să-L slăvim pe Domnul Hristos prin toată veşnicia în cealaltă lume, salutându-ne în Ceruri unul pe altul aşa cum se salută astăzi oamenii pe pământ: „Hristos Se naşte! Adevărat că Se naşte!”.

Cuvinte despre veşnicie, predici alese, Cuviosul Iustin de la Celie

Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!

Tags:

Distribuie:

Alte articole