Doar lângă Tine-mi aflu pacea când totu-n jurul meu e plâns,
doar Tu îmi mângâi sfâşierea când sufletul e-n chinuri strâns.

Doar lângă Tine-mi aflu-alinul când geme inima amar
şi ochii-ntunecaţi de lacrimi recapătă seninul iar.

Doar lângă Tine mi-aflu-odihnă când marea urlă-n jurul meu,
când lupt cu-nvârtejiri cumplite şi ceasul ispitirii-i greu.

Doar Tu-mi împrăştii norii negri şi-nlături trăsnetul cumplit,
Tu-mi rupi zăvoarele de-aramă spre locul larg şi liniştit.

Doar Tu, când Faţa Ta-mi răsare şi Glasul Tău îmi spune blând,
poţi stinge marea-mi frământare, o pace-adâncă aducând.

Doar Tu poţi linişti furtuna şi valurile ce ne zbat
când noaptea prea de mult ne-apasă şi sufletul ni-e prea-ncercat.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014