8. O, paşii Tăi! Cât de fericit era auzul meu simţin-du-i şi cum îmi tresărea inima mea când puteam înţelege binecunoscutul sunet al paşilor Tăi apropiindu-se.
9. Ştiam că apropierea lor îmi aduce apropierea Ta.
10. Ascultam mereu, cum ascultă o mamă tânără să audă paşii dulci ai copilaşului ei drag apropiindu-se de uşa ei…
11. Ascultam tremurând, cum ascultă un soţ iubitor să audă paşii uşori şi iubiţi ai dragii sale soţii apropiindu-se de adăpostul lor fericit…
12. Ascultam, cum ascultă un copil nerăbdător să audă paşii scumpi ai măicuţei sale apropiindu-se de pătucul lui, cu dragostea cea mai fericită şi mai nerăbdătoare din lume.
13. Aşa ascultam eu, Iisuse Preaiubit, neasemuit Prieten al singurătăţii mele, aşa doream, aşa cunoşteam, aşa bănuiam eu paşii Tăi, apropierea Ta.
14. O, cu ce fericit tremur şi cutremur trăieşte întreaga mea fiinţă acele câteva clipe de când încep să-Ţi presimt, apoi să-Ţi înţeleg, apoi să-Ţi aud paşii Tăi apropiindu-se de grădina mea, de stratul crinilor mei, de cămăruţa iubirii mele
15. şi până când, în sfârşit, Te opreşti lângă mine…
16. Până ce Îţi simt căldura bătăilor inimii, răsufletul gurii, raiul aşezării Tale alături…
17. Nu cunosc – şi cred că nu este pe lume – o mai mare fericire, decât aceea pe care o simte sufletul meu în această clipă când, cu toată dăruirea pe care Ţi-o poate oferi, se poate arunca la picioarele Tale.
18. Se poate arunca în dragostea Ta, ca într-o apă luminoasă, cu cea mai sfântă şi totală uitare de Sine. Ca într-o desăvârşită pierdere în răpirea nu ştiu cărui cer.
19. Atunci e ca şi cum eu aş fi ieşit în totul din fiinţa mea şi, în locul meu, a intrat în mine cerul tot…
20. Atunci nimic nu mai sunt cum am fost înainte sau cum voi fi după aceea.
21. Atunci ceva divin mă luminează pe dinăuntru şi pe dinafară cu alt fel de lumină decât toate luminile la un loc.
22. Atunci nu doresc nimic pe lume mai mult decât să nu mă mai trezesc. Să nu mai devin eu.
Iisuse!…
Traian Dorz
Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
