(…) Te rugăm să ne binecuvântezi aşa cum ne găsim în Lucrarea în care ne-ai chemat pe noi de atunci de când am avut chemare din partea Ta să venim la Tine. Noi dorim să punem la picioarele Fiului Tău iubit tot ceea ce am primit de la Tine. Dorim să Te slăvim pe Tine. Dorim să trăim pentru slava Numelui Tău. Dorim să fim mărturie pe pământul acesta pentru tot ce ai făcut cu noi şi în viaţa noastră.
Îţi mulţumim că Te-ai îndurat de ţara şi de poporul nostru, şi de Biserica noastră şi ai ridicat această Lucrare, Doamne, ai ridicat aceste vase pe care le-ai pus pentru slujba Ta. Îţi mulţumim că prin ele cauţi să se vestească Numele Tău cel Sfânt şi Veşnic. Descoperi atâtea taine care erau necunoscute faţă de noi; şi taina tainelor şi minunea minunilor este că, pe Crucea Golgotei, Fiul Tău iubit a murit pentru păcatele şi fărădelegile noastre. Pe Crucea Golgotei s-a plătit datoria pe care noi n-am fi putut-o plăti niciodată. Şi de acolo, după biruinţa câştigată de Fiul Tău, s-a strigat şi se va striga peste veacuri: „Veniţi la Mine voi, cei obosiţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”.
Bunul nostru Părinte, niciunde în lume n-am găsit mai multă mângâiere decât la picioarele Fiului Tău iubit. Acolo unde ne-am împăcat cu Tine, acolo unde s-a şters zapisul care era scris împotriva noastră, pironindu-l Fiul Tău iubit pe Cruce, acolo unde s-a vărsat sângele Lui scump despre care apostolii şi toţi propovăduitorii Evangheliei strigau în lume: „Sângele Lui ne curăţeşte de orice păcat”.
O Doamne, venim şi noi la Tine şi de data aceasta să-Ţi mulţumim din toată inima că ne-ai chemat şi pe noi la Tine. Doamne, ne dăm seama în ce stare eram când ne-ai găsit pe noi. Eram părăsiţi de toţi, eram robiţi şi trăiam în întuneric, căci nici o rază de lumină n-a pătruns până la noi. Dar venind la Tine, la picioarele Crucii Fiului Tău iubit, am văzut adevărata lumină care luminează pe tot omul ce vine în lume. Aici, Doamne, s-au deschis ochii noştri şi ne-am dat seama că o candelă pentru picioarele noastre este Cuvântul Tău. În lumea plină de primejdii în care trăim şi pe drumurile vieţii noastre pline de întuneric şi de beznă, Cuvântul Tău a făcut lumină, de putem merge pe urmele bătătorite ale înaintaşilor noştri care cu preţul vieţii lor s-au avântat în această luptă şi au croit drumuri şi cărări care duc la Crucea Golgotei. Ne-ai luminat cărările acestea, ca să putem şi noi – aşa obosiţi cum suntem, aşa neputincioşi şi plini de slăbiciuni – să mergem pe urmele Tale. Când am plecat pe drumul acesta eram slabi, fricoşi şi plini de cutremur, dar Îţi mulţumim că, din ce ne-am apropiat mereu, pe drumul acesta, de Tine, cădeau de pe noi slăbiciunile noastre şi primeam o deosebită putere prin puterea Duhului Sfânt, Care ne-a întărit sa-Ţi fim credincioşi şi recunoscători pentru darurile Tale sfinte cu care ne-ai îmbogăţit pe noi.
Îţi mulţumim, Doamne, pentru această Lucrarea în care ne-ai chemat şi pe noi. A fost plătită [din greu] de înaintaşii noştri, s-au vărsat multe lacrimi şi jertfe pe drumul Tău, căci pământul ţării noastre e presărat de mormintele înaintaşilor noştri care au dus fiecare mărturia Ta ţării şi poporului nostru, să vină să Te cunoască pe Tine. Şi aceste morminte sunt sfinte altare pe lângă care ori de câte ori trecem, Doamne, ne aducem aminte de jertfele înaintaşilor noştri şi de mărturia puternică pe care au dat-o pe pământul acesta.
Dorim, Doamne, pe acelaşi drum să mergem şi noi, oricât ne-ar costa. Dorim să nu ne mai preţuim viaţa noastră, dorim să ne dezbrăcăm în totul de noi şi să fim asemenea chipului Fiului slavei Tale. E o dorinţă fierbinte pe care o avem şi nu putem ajunge niciodată la realizarea ei, decât cu ajutorul Tău, căci Tu ne-ai spus: „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi ajuta”. Te chemăm din toată inima, Mântuitorul nostru iubit, Care ne-ai îmbărbătat pe drumul acesta, spunându-ne: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”. Nu ne lăsa singuri, Mântuitorule iubit! Avem de trecut o mare primejdioasă pe care bat vânturi şi furtuni; apele vor fi totdeauna gata să ne înece, dar rămâi, Scumpule Mântuitor, la cârma corăbiei noastre. Şi când valurile şi furtuna vor bate puternic, linişteşte-le Tu, Mântuitorule, ca să putem trece împreună cu Tine la ţărmul celălalt, să ne putem bucura de zilele frumoase şi binecuvântate pe care le‑ai pregătit pentru noi prin Jertfa Ta mântuitoare de pe Crucea Golgotei.
Şi acum, Te rugăm, prin Duhul Tău cel Sfânt pe Care ni L-ai făgăduit, [spunând] că va rămâne cu noi în veac, îmbărbătează-ne şi în această zi. Îmbogăţeşte-ne şi ajută-ne să mergem din slavă în slavă, slăvind şi preamărind Numele Tău veşnic.
Deplini încredinţaţi că Tu eşti cu noi, Te slăvim pe Tine din toată inima şi fiinţa noastră, căci numai Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Amin.
O PARTE DINTR-O RUGĂCIUNE a fratelui Popa Petru (Batiz), de la o adunare
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 6
