14. Nădejdea îl poate deplânge,credinţa poate lupta cu el,dar neprihănirea nu-i poate suferi nici o apropiere a lui. Neprihănirea pleacă îndată ce numai simte apropierea blestemată a nesuferitului păcat.
15. Scump Prieten al tinereţii mele, cum oare am putut eu avea cândva o stare atât de înaltă încât nici nu mă gândeam la păcat?
16. Era lângă mine, îmi striga numele, îmi făcea semne, îmi şoptea linguşitor – dar eu nici nu-l vedeam, nici nu-l auzeam, ca şi cum nici n-ar fi existat!
17. Ce minunat era paradisul meu când a apărut şarpele!
18. Până atunci, mă învârtisem atâţia ani minunaţi şi frumoşi pe lângă pomul ispitei, fără să mă pot nici măcar gândi că în el ar putea fi vreun rod atrăgător pentru mine.
19. Pofta neîngăduită îmi era cu desăvârşire necunoscută.
20. O, ce frumos trebuie să-Ţi fi apărut Ţie atunci, peste mine, Semnul Tău! Şi ce dulci, roadele părtăşiei mele!
21. Sufletul meu tânjeşte de dor şi acum după acel minunat paradis fără pomul cu şarpe.
22. Redă-mi-l iarăşi, Iisuse, Tu, singurul Care mi-l poţi, încă o dată!
Când Hristos ţi-e prea departe
şi-a Lui cale prea străină,
în zadar aştepţi lumina;
niciodată n-o să vină.
Ci numai când te apropii
de-a Lui faţă, pe-a Lui cale,
ţi se umple de lumină
tot cuprinsul vieţii tale.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
