Fraţilor, ştiu despre toate frământările… M-au întristat şi m-au îndurerat şi pe mine atâtea lucruri pe care le-am auzit. Dar am zis: „Dincolo de lucrurile acestea mărunte, există o datorie mare, care le copleşeşte pe toate: datoria de a ne ierta, de a ne iubi şi de a închega părtăşia noastră. Că tot ce vine să ne dezbine, chiar de sub versetele biblice, vine de la diavolul, care-i prefăcut şi-i înşelător, şi mincinos şi doreşte să semene dezbinarea şi tulburarea între noi. Şi foloseşte pentru aceasta şi versete, şi interpretări. Se poate să aveţi dreptate. Fiecăruia, din punctul său de vedere, i se pare că are dreptate. Dar, fraţilor, pe noi, Dumnezeu ne-a mântuit nu prin dreptate, ci prin iubire. Puteţi să aveţi o sută de dreptăţi; dacă n-aveţi o singură iubire… în zadar. Dumnezeu nu ne-a mântuit prin dreptate. Prin dreptate, ar fi trebuit să fim în fundul iadului toţi, în urma faptelor şi a păcatelor pe care le-am făcut sau pe care încă le mai facem, mai în ascuns sau mai pe faţă, cu toţii. Ştiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu prin dreptate ne-a mântuit, ci prin iubire; prin dragoste. Şi a spus: „Dacă nu veţi avea dragoste între voi, puteţi să vă daţi trupul să fie ars de viu… nici moartea martiriului nu vă salvează. Puteţi să vorbiţi în limbi omeneşti şi îngereşti sau să vă împărţiţi averea săracilor; dacă n-ai dragoste, nu-i nimic… în zadar”. Dragostea ne-a salvat. Şi dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, iertare… iubire, îngăduinţă, înţelegere… şi aşa mai departe.
Dumneavoastră vedeţi în propria familie, când vă urmăriţi dreptatea, că numai ceartă e. Soţia are dreptate… soţul are dreptate… copilul are dreptate, tatăl are dreptate. Toţi au dreptate. Dar dacă n-au dragoste, pot să se tot bată, să se mănânce unii pe alţii, că viaţă liniştită nu vor avea. Numai unde este iubire, acolo este pace şi coexistenţă, şi posibilitate de viaţă împreună. Dacă n-aveţi iubire, puteţi să vă certaţi în fiecare zi pentru dreptate. Dreptate, din punctul lui de vedere, fiecare are. Ştiţi aceasta foarte bine, din experienţă. Când aţi căutat să aveţi totdeauna dreptate în familie, n-aţi mai putut avea pace şi linişte niciodată. Şi nici nu veţi avea. Cine-şi caută în familia sa dreptatea lui, acela n-are linişte niciodată, nici pace. Dar dacă vei căuta dragostea, totdeauna poţi găsi pacea, armonia, înţelegerea… Cedezi, acoperi, taci… mănânci câte-odată mâncarea mai afumată… înghiţi… că, dacă te vei răzbuna şi vei cere, şi vei învinui, ce ai rezolvat? Mănânci mai acru… mănânci mai puţin, mănânci cum poţi, ca să salvezi unitatea şi armonia în familie.
Aşa cum e nevoie să-i iertăm noi pe alţii, avem nevoie să ne ierte şi alţii pe noi. Că noi nu avem numai calităţi şi alţii numai defecte. Avem şi noi şi defecte, şi calităţi, cum au şi alţii la fel. Şi, pentru frumuseţea şi bucuria coexistenţei noastre liniştite, acceptăm… iertăm… tăcem şi iubim.
Aşa e şi în viaţa de familie duhovnicească, cum e în viaţa de familie trupească. Să fim călăuziţi de cuvântul care spune: „Şi dacă aveţi pricină să vă plângeţi unii de alţii, iertaţi-vă unii pe alţii cum v-a iertat pe voi Dumnezeu în Hristos.”; „Aşa să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. Astea sunt porunci şi sunt condiţiile noastre de viaţă şi de mântuire. Fără acestea noi nu putem nici trăi, nici nu putem să ne mântuim sufletele. Ăsta-i Cuvântul lui Dumnezeu! Aşa trebuie să înţelegem. Oricine vine să ne instige, să ne aţâţe pe unii împotriva altora, orice interpretare a versetelor… Că nu versetele, ci interpretarea lor ne dezbină. Versetele lui Dumnezeu ne unesc. Interpretările rele şi inspirate de duhul dezbinării, acelea ne aţâţă pe unii împotriva altora. Orice interpretare ar veni să ne dezbine, acoperiţi totul cu dragoste şi respingeţi-o, că nu-i de la Dumnezeu. Că la Dumnezeu este unitatea, armonia, pacea şi părtăşia dintre noi.
Am dorit foarte mult să lămurim aceste lucruri. Şi n-am venit şi nici nu doresc… Unii mi-au scris… le-am răspuns: „Vă rog foarte mult să nu-mi mai scrieţi în felul acesta. Dacă credeţi că Evanghelia ne îndeamnă la lupte şi la dezbinări, luptaţi-vă… strângeţi-vă de gât până în faţa lui Hristos. Şi atunci El vă va plăti cum meritaţi. Dar dacă credeţi că Evanghelia este dragoste, blândeţe, bunătate, iertare, iubire, atunci nimiciţi orice sămânţă rea şi orice mlădiţă şi lăstar de amărăciune care izvorăsc din firea pământească şi din lucrurile acestea rele. Şi aruncaţi în focul iubirii tot ceea ce este nepotrivit. Ca atunci Domnul să poată binecuvânta viaţa şi existenţa noastră.
din cuvântul fratelui Traian Dorz la adunarea de sfat frăţesc de la Corocăieşti – iunie 1985
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 5
