Necazuri vor veni în fiecare zi. Dar nu uitaţi că, înainte de a veni necazul, Domnul Iisus vă va dărui puterea să-l biruiţi, că El a zis: „În lume veţi avea necazuri. Dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea”.
Lupte veţi avea de întâmpinat, în toate felurile. Căci poftele şi păcatele se războiesc mereu cu sufletul, spre a-i nimici curăţia şi a-i pierde mântuirea. Dar nu uitaţi că Domnul nostru a spus: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”.
Pricini de poticnire şi de descurajare vi se vor ivi oriunde aţi fi. Pentru că oameni care n-au credinţa sau oameni care au căzut din credinţă, care au ajuns prefăcuţi în dragoste şi necuraţi la cuget vor fi pretutindeni, pe totdeauna. Dar voi nu vă lăsaţi nici doborâţi de deznădejde, nici copleşiţi de prefăcătorie, nici amăgiţi de cei nesupuşi şi nestatornici. Ci, rămânând credincioşi adevărului în dragoste, fiţi statornici în învăţătura pe care aţi auzit-o de la început. Rămâneţi cu cei smeriţi, cu cei blânzi, cu cei credincioşi, cu cei ascultători, cu cei care iubesc, căci aceştia au Duhul lui Hristos. Gândiţi-vă că Iisus a spus în Cuvântul Său: „Cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. Pe cei îngâmfaţi şi nesupuşi lăsaţi-i. Şi nu uitaţi că, mai curând sau mai târziu, fiecare va secera ceea ce a semănat. Cine seamănă vânt va culege furtună. Dar cine seamănă smerenia va culege slava. Cu cât mai târziu, cu atât mai din plin.
Este fericită munca împreună; dar fericirea aceasta depinde de rugăciunea împreună. De aceea, oricât de amărâţi veţi fi fost peste zi, nu uitaţi: seara, neapărat să staţi împreună, să vă rugaţi unul lângă celălalt. Aceasta vă va însenina sufletele şi vă va aduce o odihnă întăritoare şi liniştită. Ne este adeseori prea scurt timpul pentru câte treburi avem. Dar oricât de multe treburi aţi avea, nu uitaţi să vă faceţi timp, oricât de puţin, spre a citi o parte din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, la începutul fiecărei zile. Prin acest Cuvânt, veţi primi lumină şi putere pentru toată ziua voastră, în tot ce veţi avea nevoie. Este uneori nevoie să plecăm în grabă şi să călătorim departe. Dar voi nu uitaţi, oricât de grăbiţi aţi fi, nu uitaţi niciodată rugăciunea. Atâtea ispite, atâtea păcate, atâtea primejdii ne pândesc la fiecare pas pe fiecare. Nu ieşiţi din casă şi nu vă despărţiţi deolaltă fără ca să vă rugaţi împreună, cerând paza, ocrotirea şi ajutorul prezenţei lui Dumnezeu tot timpul. Cu El toate se vor sfârşi cu bine; dar fără El cum pot să sfârşească?
Casa Domnului, adunarea frăţească este locul unde puteţi totdeauna afla şi întâlni pe Domnul Iisus; locul unde vă puteţi bucura din plin de toată prezenţa Lui minunată şi fericită, aşa cum a spus El. De aceea, nu vă lipsiţi sufletul niciodată de harul pe care Dumnezeu îl dă în Casa Lui şi-n adunarea Lui, între fraţii noştri, copiii Lui. Mergeţi acolo nu atât pentru a-i învăţa voi pe alţii – aceasta, de multe ori, poate duce la îngâmfarea pedepsită de Domnul. Ci duceţi-vă, mai ales, pentru a învăţa voi de la El şi de la ai Lui. Aceasta vă va aduce totdeauna smerenia cea răsplătită cu har de la Dumnezeu. Socotiţi frăţietatea duhovnicească întocmai ca pe prima voastră familie. Iar pe mai-marii ei, ca pe nişte părinţi vrednici de toată preţuirea şi ascultarea voastră. Aşa veţi fi binecuvântaţi din plin.
Temelia căsniciei voastre să fie Numele şi dragostea Domnului Iisus. Pe această temelie să vă zidiţi ascultarea şi osteneala vieţii împreună. Ca din mâna Lui să primiţi tot ce vă va fi dat să întâmpinaţi în viaţă. Şi ca din mâna Lui să primiţi atât bucuriile, cât şi întristările voastre. Căci atunci toate vor lucra împreună spre binele vostru.
Dacă vă vor fi daţi urmaşi trupeşti, primiţi-i de la Domnul, oricâţi ar fi şi oricum. Şi închinaţi-i Lui, silindu-vă să-i creşteţi după voia şi spre slava lui Dumnezeu, în dragostea de semeni şi în iubirea de muncă cinstită. Aşa, veţi fi binecuvântaţi ca nişte părinţi ai unui neam sfânt şi ai unor urmaşi vrednici.
Dacă Dumnezeu nu va îngădui să aveţi urmaşi trupeşti, siliţi-vă să aveţi cât mai mulţi urmaşi, cât mai mulţi copii duhovniceşti. Prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său, siliţi-vă să naşteţi oameni pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci veţi fi binecuvântaţi din plin.
Dacă nu veţi putea câştiga averi trupeşti, siliţi-vă să vă câştigaţi mai mult averile duhovniceşti, care rămân pentru vecii vecilor. Oricât de bine v-ar fi, însă, pe pământul acesta şi în viaţa aceasta, să nu uitaţi niciodată că aici suntem nişte bieţi străini şi călători. Că adevărata noastră viaţă şi patrie este cealaltă: viaţa şi Patria cea de sus, unde Domnul nostru Iisus S-a dus să ne pregătească şi nouă un loc. Şi de unde, după ce ni-l va fi pregătit, Se va întoarce să ne ia şi pe noi acolo, pentru ca unde este El să fim şi noi. De aceea, să nu vă lipiţi inima de nimic ce vi se poate lua sau se poate pierde. Ci pe toate să le puneţi în slujba Domnului şi a mântuirii sufletului vostru, lucru care este mai de preţ decât orice altceva din lume.
Cu aceste gânduri şi îndemnuri, ne unim inima şi rugăciunea cu cei care vă binecuvântează în Numele Domnului. Şi ne unim duhul şi dragostea cu a tuturor fraţilor, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos să vă binecuvânteze unirea şi bucuria nunţii şi să vă ajute să vă împliniţi cu credincioşie atât legământul veşnic pe care l-aţi făcut amândoi Domnului, cât şi pe cel pe care vi l-aţi făcut, în faţa Lui, unul celuilalt.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru faptele bune pe care El le-a pregătit mai dinainte pentru ca voi să umblaţi în ele şi pentru care El v-a zidit în Hristos. Astfel, să vă bucuraţi în ziua răsplătirii de acelaşi har şi aceeaşi cunună pentru care împreună v-aţi hotărât să luptaţi până la sfârşit şi pentru care Dumnezeu v-a unit astăzi.
Fiţi binecuvântaţi în Numele Domnului!
Slăvit să fie Domnul!
din cuvântul fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Simeria – iunie 1978
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 5
