„În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5, 20).
M-am pus în locul tuturor celor care au citit sau au auzit pentru prima dată aceste cuvinte din versetul citat. Şi, poate că şi pentru mulţi, ca şi pentru mine cu multă vreme înainte de împăcarea mea cu Dumnezeu, s-a născut întrebarea următoare: De ce trebuie să mă împac cu Dumnezeu? Prin atitudinea noastră faţă de El noi putem să greşim în multe privinţe, să-L supărăm de multe ori cu neascultarea noastră, ba încă şi mai mult, să-L întristăm atât de mult prin păcatele noastre, însă Dumnezeu nu poate greşi cu nimic faţă de noi.
În relaţia noastră unii cu alţii, dar mai cu seamă cea dintre noi şi Dumnezeu, trebuie căutată calea împăcării. Starea de a nu fi împăcat cu cineva nu poate ţine la nesfârşit, ea trebuie să se încheie într-o zi, desigur în modul cel mai fericit cu rezultatul cel mai bun, şi-anume acela de a fi din nou în starea de dinainte, împreună şi împăcaţi.
Motivele pentru care trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu sunt o mulţime, pentru că, aşa cum am spus, noi greşim şi păcătuim în mii de feluri înaintea Lui. Am putea să le cuprindem pe toate într-un singur cuvânt: păcatul, în care se încadrează toate formele prin care noi păcătuim sau greşim. Eu doresc să despic acest cuvânt, de aceea am luat ca exemplu păcatul minciunii.
Iată ce spune Biblia despre minciună şi mincinoşi: ,,Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate nu va scăpa (Proverbe 19, 5); Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află (1 Ioan 2, 4). Iată ce spun Sfinţii Părinţi: Nimeni dintre cei sănătoşi la minte să nu-şi închipuie că păcatul minciunii e unul mic. Duhul Sfânt a rostit o judecată înfricoşătoare împotriva ei. Dacă David zice către Dumnezeu: «Vei pierde pe toţi cei ce grăiesc minciună» (Psalmul 5, 6), ce vor pătimi cei ce întăresc minciuna cu jurăminte?” (Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, despre minciună).
Dumnezeu doreşte să lepădăm acest păcat şi să primim iertarea Lui, fiindcă zice psalmistul David: „Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El” (Psalmul 102, 8-11).
Deci, dragă suflete, pentru că avem un Dumnezeu îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi pentru că nu după păcatele noastre şi nici după fărădelegile noastre voieşte a ne judeca, ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El, te îmbie astăzi să vii să te împaci cu El. Deci, care este hotărârea şi răspunsul tău, dragul meu cititor? Te împaci cu El sau alegi să îţi petreci restul vieţii tale tot aşa ca până acum? Socoteşte bine şi dă-I lui Dumnezeu răspunsul cel bun! Amin!
Marian VLĂSCEANU
