Eu lupt mereu cu mine
ispita s-o înving,
trecând pe lângã lume
sã pot sã n-o ating!
Mã lupt, dar cât de-adâncã
e-n mine pofta rea
şi firea cum mã-ndeamnã
cu vinã cãtre ea!
Ce dulce pare şoapta
pãcatului tâlhar
ce-mbietoare-i cupa
veninului amar!
– O Doamne-mprospãteazã-mi
puterea mea oricând
ispita ce mã-ndeamnã
s-o pot zdrobi luptând.
Traian Dorz, din ”Cântarea anilor”
