Deschid a nu ştiu câta oară
Deschid a nu ştiu câta oarã fereastra-n noaptea cea adâncã, deschid Iisuse, dar afarã tot noapte-i şi-ntuneric încã. Cu ochii obosiţi de veghe.
Deschid a nu ştiu câta oarã fereastra-n noaptea cea adâncã, deschid Iisuse, dar afarã tot noapte-i şi-ntuneric încã. Cu ochii obosiţi de veghe.
De-aş putea să-ntorc pe calea Timpului, spre Început, – cum cobori din treaptă-n treaptă aş păşi din an în an, fără să mă.
Singurãtãţi şi depãrtãri mã-nchid ca-ntr-o cetate şi-adesea printre negre zãri nici gândul nu-mi strãbate – dar când spre Tine Doamne vin uşor mi-e.
Doamne, nu sunt vrednic sã-mi înalţ spre Tine ochii ce-au sclipire încã spre ispite, mâinile ce-au încã urme de ruşine, buzele ce-au încã.
Naintea Feței Tale Doamne plecând genunchii ne-nchinãm și jertfa rugãciunii noastre din toatã inima-Ți nãlțãm. Pãrinte Veșnic al Luminii cãutãm lumina și-o dorim.
Voi cei ce-aţi fost adânc legaţi şi Dumnezeu v-a dat scãpare voi pân-la moarte-I datoraţi recunoştinţa cea mai mare. O, nu uitaţi, o,.
Ce-adânc mã mângîi Tu Pãrinte când noaptea îmi îndrept spre Tine iubirea inimii fierbinte de unda lacrimilor line. Ce-adânc mã mângâi Tu când.
Am suferit prin lume atât de mult încât ar trebui sã-mi fie de toate doar urât. Atât de mulţi din oameni mi-au fost.
Eu lupt mereu cu mine ispita s-o înving, trecând pe lângã lume sã pot sã n-o ating! Mã lupt, dar cât de-adâncã e-n.
O, floare a frumoasei Lucrãri a lui Hristos crescutã ca lumina curatului prinos privitã ca podoaba lãcașului slãvit, ca roua pârguitã a grâului.