Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home IISUS ÎŞI ALEGE APOSTOLI LA MAREA GALILEII

IISUS ÎŞI ALEGE APOSTOLI LA MAREA GALILEII

IISUS ÎŞI ALEGE APOSTOLI LA MAREA GALILEII

Evanghelia de duminică istoriseşte cum i-a chemat Iisus la apostolie pe patru dintre apostolii Săi; i-a văzut pescuind în marea Galileii, S-a apropiat de ei şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”, iar ei îndată lăsându-şi mrejele şi corabia, au mers după Domnul… (citiţi pe larg această evanghelie la Matei 4, 17-25).

Evanghelia nu spune ce anume le-a mai vorbit Iisus celor patru pescari când i-a chemat la apostolie. Trebuie însă că le-a spus ceva nou, ceva nespus de măreţ, ceva ce i-a mişcat până în adân­cul sufletului lor şi i-a făcut să-şi lase tot ce aveau şi să plece după Dânsul. Nu pentru orice vorbă îşi vor fi lăsat cei patru apostoli bărcile, soţiile, copiii, plecând în lume după un Om ce predica o învăţătură nouă despre împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul era la începutul lucrării Sale. El a păşit în lume predicând o lume nouă, o învăţă­tură nouă, o schimbare din temelie a vieţii şi a rosturilor vieţii. Către gloata ce se strânsese la marginea mării să-i asculte cuvântul, Mântuitorul zicea: „Amin, amin zic vouă că rostul acestei vieţi nu stă numai în mâncare şi băutură… nu stă în aceea că mâncaţi şi vă săturaţi din peştii acestei mări… Rostul acestei vieţi este o împărăţie a lui Dumnezeu, care tre­buie cucerită… O luptă se dă pentru această împărăţie şi cei ce se luptă pun mâna pe ea (Mt 11, 12)… Căutaţi mai întâi această împărăţie şi toate celelalte lipsuri ale voastre se vor adauge vouă (Mt 6, 33)…

Celor patru pescari le zicea Iisus: „Voi, pescarilor, credeţi că tot rostul acestei vieţi stă în peştele ce-l prin­deţi seara şi dimineaţa din această mare… Dar este o altă mare, mai minunată decât aceasta, şi este o altă pescuire, mai minunată decât aceasta… Eu vă chem în marea cea largă a vieţii, unde veţi pescui suflete pentru împărăţia lui Dum­nezeu… Eu vă chem să scoateţi su­flete din adâncul răutăţilor şi din marea păcatelor… Eu vă dau un fel de minunate mreje cu care veţi pescui milioane de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu… În nu­mele Meu veţi arunca mrejele şi multe suflete veţi scoate din adâncul răutăţilor… Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu…

Cei patru pescari au ascultat che­marea Domnului. Mai târziu Domnul a alăturat la ei încă 8 pescuitori de suflete. Minunată pescuire sufle­tească au făcut aceşti doisprezece „vânători”. În istoria lumii nu se cunoaşte o altă aşa minune, ca doisprezece pescari simpli să cucerească o lume întreagă pentru Evanghelie. Dar taina acestei biruinţe – pe lângă darul lui Dum­nezeu – stă şi în aceea că, prin vestirea Evangheliei, apostolii au ri­dicat în toate părţile alţi şi alţi apo­stoli mai mici şi secerători în ogorul Domnului. La începutul creştinis­mului, fiecare creştin era un mic apostol  şi vestitor al Evangheliei.

Minunată chemare şi groaznică răspundere au urmaşii apostolilor: episcopii, preoţii, pentru vestirea Evangheliei. Dar vestirea Evangheliei nu aparţine numai urmaşilor apo­stolilor, ci ea aparţine – în anu­mite margini – şi tuturor creştinilor.

Fiecare creştin trebuie să fie şi el un vestitor al Evangheliei lui Hristos. Fiecare creştin trebuie să fie şi el un luptător pentru biruinţa îm­părăţiei lui Dumnezeu. Şi tu, dragă cititorule, trebuie să fii un mic apo­stol în cercul vieţii în care trăieşti. O, de şi-ar da seama oamenii în câte feluri pot şi ei vesti Evanghelia şi în câte feluri împiedică vestirea ei! Şi tu, dragă cititorule, eşti un predicator; chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre Evanghelia lui Hri­stos, tu totuşi predici neîncetat: viaţa ta, purtările tale cele bune, evlavia ta, vorbele tale, blândeţile, smerenia şi faptele tale cele bune sunt o minunată predică şi apostolie pentru Evanghelia lui Hristos. Dar, de altă parte, purtările tale cele rele, fără­delegile şi păcatele tale sunt o piedică pentru vestirea Evangheliei şi pentru biruinţa împărăţiei lui Dumnezeu.

O, de ar înţelege oamenii că fiecare om este sau un apostol al Domnului, sau un apostol al diavo­lului. Din două una, căci la doi domni nimeni nu poate slugi (Mt 6, 24).

Din cei patru pescari de la marea Galileii, Mântuitorul a făcut pescui­tori de suflete. Şi tu, dragă citito­rule, trebuie să fii un mic pescuitor de suflete. În multe feluri şi chipuri poţi face acest lucru. Amintesc o pildă. Unul dintre cei intraţi în Oastea Dom­nului, Zaharie Cudlic din Pojorâta (Bucovina), înainte de a se hotărî la o viaţă după Evanghelie, ţinea trafic de tutun şi rachie, adică făcea şi el un fel de apostolie pentru… diavolul. De când a întrat în Oaste, s-a lăsat de acest lucru şi s-a făcut „neguţător” de cărţi religioase. A desfăcut sute de cărţi religioase (Bi­blii, Psaltiri ş.a…); călătoreşte duminica cu trenul prin sate şi oraşe, silindu-se cu cărţile sale să prindă pe oameni în mrejele Evan­gheliei. Iată, este şi acest lucru o mică apostolie plăcută lui Dumnezeu.

Mai amintesc o pildă. Astă vară m-am întâlnit cu unul care intrase în Oastea Domnului şi era mare meşter de zis în diblă (violină). „Când am întrat în Oaste – zicea el – m-am gândit şi mi-am zis în mine: Până acum eu am pescuit cu dibla asta şi cu meşteşugul ce mi l-a dat Dumnezeu… pentru dracul, căci în toată duminica am zis de joc prin cele crâşme şi i-am aţâţat pe oameni la desfătări în ziua Dom­nului… De acum trebuie să pun mreaja asta în slujba Domnului”… Împreună cu un alt ostaş am învăţat să cântăm cu gura şi cu dibla o poezie despre Oastea Domnului şi într-o duminică ne-am apropiat de fereastra unei crâşme ce vuia de tămbălăul beţivilor. Începurăm cu violina şi cu gura un dulce cântec de chemare:

Din crâşmă ieşiţi

La Domnul veniţi,

De beţie vă lăsaţi,

în Oastea Domnului intraţi,

Va cheamă glasul Domnului de sus

Să intraţi în Oastea lui Iisus,

Că-n lume nu-i un nume mai frumos

Decât să fii ostaşul lui Hristos.

Ce s-a întâmplat? Crâşma a început a râde cu hohot de noi. Dar inima unui om s-a acăţat în undiţa noastră. Peste o săptămână, unul din beţivanii satului era în Oastea Dom­nului. Spunea că cântecul nostru de la fereastra crâşmei 1-a rănit în inimă şi l-a urmărit mereu până l-a scos din crâşmă şi l-a adus la Domnul…

Iată, şi aceasta e o pildă mi­nunată despre ce fel de apostolie poate face omul. Fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie un pescuitor de suflete. Fiecare om are de la Dumnezeu un fel de mreajă, un fel de dar deosebit, numai cât omul nu-şi pune mreaja în slujba Domnului, ci în slujba diavolului. Aruncaţi mrejele voastre în numele Domnului şi pentru Domnul. Pân­diţi pe tot locul să prindeţi atare suflet în cursa unei cărţi bune, a unei Biblii, a unei foi religioase etc.

O, ce minunată viaţă ar fi pe pământ când fiecare creştin s-ar sili să câştige pe fratele său pentru Evanghelia Domnului şi pentru îm­părăţia lui Dumnezeu! Eşti tu, dragă cititorule, între aceştia?

«Lumina Satelor» nr. 24 / 6 iunie 1926, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!