În vremea aceea, umblând Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi a zis lor: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pe voi vânători de oameni”. Iar ei îndată, lăsându-şi mrejele, au mers după Dânsul. Şi de acolo mai înainte mergând, au văzut pe alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele lor; şi i-a chemat pe dânşii. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe Zevedei, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în adunările lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor (Mt 4, 18-23).
Evangheliile ne spun că de multe ori Hristos Se suia în corabie şi învăţa de pe mare poporul ce-I asculta cuvântul. Cu un astfel de prilej, Hristos a spus următoarea asemănare: „Împărăţia cerului este asemenea pânzei (năvodului) aruncate în mare, cu care se prind tot felul de peşti şi care, dacă se umple, o scot pescarii la margine şi, aşezându-se, aleg peştii cei buni în vase, iar pe cei răi îi leapădă (Mt 13, 45-48).
Iisus Hristos a fost dumnezeiescul pescar Care a aruncat pentru întâia dată în marea cea largă a lumii mreaja (năvodul) învăţăturii mântuitoare, ca să-i prindă în pânzele ei pe toţi oamenii. Trei ani de zile Hristos, dumnezeiescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. După învierea şi înălţarea Sa la cer, Hristos n-a lăsat mreaja mântuirii fără corabie şi fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabia mântuitoare (şi de aceea e şi zidită în forma unei corăbii ce pluteşte şi trece peste valurile vieţii), iar apostolii (şi după ei urmaşii lor: episcopii şi preoţii) au rămas ca să arunce mereu mreaja învăţăturii şi pescuirii de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu, până la sfârşitul lumii. Pentru această pescuire Îi cheamă Iisus pe cei patru pescari în evanghelia de duminică, zicându-le: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.
Creştinilor! Lumea şi viaţa noastră e marea cea largă şi plină de vânturile şi furtunile patimilor, ispitelor şi păcatelor. Biserica şi Evanghelia lui Hristos este corabia ce pluteşte peste această mare, ca să pescuiască sufletele noastre pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Biserica şi Scripturile aruncă mereu năvodul învăţăturii şi mântuirii pentru toţi, dar dacă nu se mântuiesc toţi nu e de vină Biserica şi nu sunt de vină Scripturile. Ascultaţi cum Însuşi Hristos spune că „pânza aruncată în mare prinde multe feluri de peşti… şi după ce se scot peştii afară, atunci se aleg cei buni din cei răi”…
Creştinilor! Ascultaţi şi faceţi învăţăturile Bisericii şi ale Scripturilor, pentru ca la A Doua Venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, şi voi să vă aflaţi între peştii cei buni.
I. Tâlcuitor
«Lumina Satelor» nr. 22 / 10 iunie 1923, p. 3
Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
