– O întâmplare din zilele noastre –
Acum duminică avem evanghelia slăbănogului din Capernaum, pe care l-a tămăduit Iisus, zicându-i: „Ia-ţi patul tău şi umblă”. Minunea aceasta se întâmplă şi azi în jurul nostru, de câte ori ne apropiem de Mântuitorul cu bolile cele sufleteşti şi luăm tămăduire. Dar această minune se întâmplă şi în viaţa cea trupească, când trăim o viaţă aprinsă şi cuprinsă de credinţă tare şi încredere în Mântuitorul. Iată, spre pildă, ce istoriseşte un medic de la Bucureşti într-o revistă:
„De două luni zăcea în spitalul nostru o femeie bolnavă, venită pentru operaţie. Sărmana! Era o jale… Să ne apropiem cu cuţitele noastre de ea, nici vorbă nu era… Era atât de slabă, că ar fi adormit pe veci în decursul operaţiei… Pe urmă, boala i se înrăutăţi… nu putea stânca şi, pe urmă, ca pupăză pe colac, se ivi şi oftica (tuberculoza). Era în pragul unei morţi sigure şi grabnice. Dar avea ceva această femeie ce ne atrăgea şi ne umplea de uimire. Era veşnic voioasă şi vorbea atâta căldură de Dumnezeu şi de Iisus Hristos, încât n-am mai auzit astfel vorbindu-se. Niciodată n-am auzita văicărindu-se, cu toate că avea pentru ce. Am întrebat-o odată de ce-i atât de crud cu ea Dumnezeu în care crede aşa de mult. Şi mi-a răspuns cu atâta bunătate, încât am rămas uimit. Şi, când m-a lămurit, după Scripturi, că «Domnul a ales vasele cele slabe, să le facă de ocară pe cele tari», am rămas ruşinat. «Şcoala vieţii adevărate – zicea femeia – în necazuri de acestea se învaţă… Asta-i crucea pe care Iisus Hristos mi-a dat-o să o port, ca să fiu tu El în neîncetată legătură sufletească»…
Pe urmă, boala femeii tot mat grea făcându-se, ne înţeleserăm cu doctorul şef să-i dăm drumul acasă, să moară între cunoscuţii ei. Ne-am despărţit ca pentru totdeauna. Când colo, după trei luni, ce să-ţi vadă ochii? Femeia vine şi ne cercetează şi era sănătoasă tun. Am întrebat-o ce a făcut, unde s-a lecuit; şi ne-a răspuns că a tămăduit-o Doctorul ei cei mare, care este Iisus Hristos…
Hotărât lucru – zice, de încheiere, medicul – noi, învăţaţii, avem multe de învăţat de la cei care trăiesc într-adevăr Evanghelia. Oare n-ar fi bine să punem toată ştiinţa noastră la picioarele lui Hristos aşa cum a făcut Pavel?”…
Citind această întâmplare, îmi vin în gând vorbele Mântuitorului: „Dacă veţi crede în Mine, veţi vedea şi mai mari minuni făcându-se”. Credinţa cea adevărată face şi azi minuni ca pe vremea Mântuitorului.
I. Trifa
«Lumina Satelor» nr. 12 / 15 martie 1925, p. 1
Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
Arhivă articole pe acest subiect:
Sfaturile Sfinților Părinți – despre prietenie
Vindecarea slăbănogului din Capernaum
Lucrul cu targa – Fr. Gavrilă Lupu
Despre vindecarea slăbănogului din Capernaum – Sf. Ioan Gură de Aur
Adevăraţii bolnavi sunt cei bolnavi cu sufletul, sunt cei care pătimesc în ologie şi orbie şi slăbănogie sufletească – Pr. Iosif Trifa
Predica la Duminica vindecarii slabanogului din Capernaum (Despre rugaciune) – Sfantul Luca al Crimeei
IISUS ŞI SLĂBĂNOGUL – Pr. Arsenie Boca
Un cuvânt celor căzuţi – Fr. Ioan Marini
Taina iertării păcatelor – Pr. Prof. Vasile Mihoc
Vindecarea lor și vindecarea noastră – Pr. Constantin Necula
Arătarea iertării dumnezeieşti – Pr. Noël TANAZACQ
Duhuri slujitoare – Fr. Traian Dorz
Pr. Vasile Mihoc – Predică la Duminica a 2-a din Postul Mare (a Sf. Grigorie Palama)