4. Dacă te vor chema amăgirea promiţătoare a patimii şi anevoiosul urcuş al înfrânării,
tu să alegi totdeauna şi hotărât înfrânarea.
5. Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale unei credinţe suspecte şi drumul luminos, drept şi cunoscut al luptei cinstite,
tu să alegi hotărât ceea ce îţi porunceşte Domnul, mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău.
6. Fericit este cel ce merge după Hristos în biserică şi în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după bunul ei păstor.
Acela va merge după Hristos şi în muncă, şi în cinste, şi în statornicie.
Va merge după El şi în răbdare, şi în batjocuri, şi în prigoniri, şi în temniţe.
Va merge după Hristos pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă du-pă El şi în cer.
Şi la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeni ajuns în rai – căci toate drumurile lui Hristos sfârşesc Acolo.
7. Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nu numai din virtuţile Lui
şi nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtuţi,
ci cu însăşi nemurirea care este în El şi pe care doar El Singur o are.
8. Nici avuţia, nici gloria, nici arta nu te pot face cu adevărat nemuritor.
Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toate operele şi toate urmele lumeşti.
Soarele le pătrunde,
ploile le fărâmiţează,
vânturile le spulberă
şi în curând vor paşte oile pe locul unde se înălţau odată zidurile „nebiruite“
şi se făleau oameni „nebiruiţi“.
20. Ascultare şi părtăşie
Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
