10. Fericit omul cel ales şi iubit lui Dumnezeu, căruia El îi dă cunoaşterea ascunsei lumi a tainelor lui Hristos, Domnul nostru!
Fericit sufletul care a aflat drumul minunat spre lumea cea mereu senină a păcii şi părtăşiei sale cu Dumnezeu!
Aceasta este, încă de pe acest pământ trecător, umblarea cu Dumnezeu prin raiul veşnic.
11. O, cât de mult m-ai îndatorat, Preaiubitul meu Mântuitor, Care mi-ai dat atât de mult, cât nu pot cuprinde cuvintele nici unei limbi omeneşti!
Sunt bogat-bogat. Am o avuţie mai scumpă decât orice aur din lumea asta:
am pacea cu Tine,
am dragostea Ta,
am dulcea făgăduinţă a mântuirii şi moştenirii Tale veşnice.
O, cum să-Ţi pot fi eu de folos, măcar în a mia parte din cât inima mea este datoare faţă de Tine?
12. Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot face pentru Tine măcar ceva din multul cât aş fi dator, spre a răsplăti bogăţia cea mare şi darnică a binefacerilor Tale necurmate faţă de mine? De câte ori am spus şi voi mai spune aceasta…
Oricât aş face, eu Îţi voi rămâne îndatorat, îndatorat, îndatorat pentru totdeauna,
fără să pot plăti niciodată.
Traian Dorz / Mărgăritarul ascuns
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
