Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fericite sunt familiile şi adunările care au fii ascultători.

Fericite sunt familiile şi adunările care au fii ascultători.

Fericite sunt familiile şi adunările care au fii ascultători.

9. Ce minunată grijă poartă totdeauna Dumnezeu de viaţa celor neprihăniţi ai Săi!
Pe orice cale a lor, grija Domnului le aşază binecuvântări şi bucurii.
Pe calea rugăciunii, le dă mângâieri.
Pe calea binefacerilor, le dă mulţumiri.
Pe calea postului – biruinţe.
Pe calea răbdării – neprihănirea.
Umblaţi cu Dumnezeu – şi veţi vedea.

10. Nu-i nici o cale a credinciosului pe care să nu fie viaţă şi bucurie.
Oricât de grea ar părea pe dinafară calea Domnului, pe dinăuntrul ei este numai viaţă şi bucurie.
Acestea sunt însă descoperite numai după ce ai plecat pe ea.

11. O, fiul meu care porneşti pe calea Domnului, nu te teme.
Nici o nenorocire nu ţi se va întâmpla pe urmele Lui.
Foamea ta va sfârşi nu cu lipsa şi cu moartea,
– ci cu viaţă şi cu îmbelşugare.
Golătatea şi sărăcia ta nu se vor sfârşi în mizerie, ci în slavă.
Ocara şi boala ta, închisoarea şi pătimirile tale nu se vor sfârşi în ruşine, în uscăciune şi în nefericire…
Ci în încununare, în cinste, în voioşie şi în fericirea veşnică.
Fii mai sigur de asta decât de orice lucru de pe lume.
De aceea rabdă zilnic, privind spre acest sfârşit biruitor care este mult mai aproape,
mult mai minunat
şi mult mai sigur decât tot ce poţi tu crede.

12. Numai când vezi roadele neascultării, atunci îţi dai seama ce mare binecuvântare este ascultarea.
Numai cine are un fiu rău ştie să-l preţuiască pe fiul cel bun.
Numai unde sunt într-o familie sau într-o adunare suflete neascultătoare,
atunci poţi vedea ce fericite sunt familiile şi adunările care au fii ascultători.

13. Prin lucrarea răului a venit în lume păcatul.
Prin lucrarea păcatului s-a născut în noi firea lumească.
Şi prin lucrările firii lumeşti stăpâneşte în fiinţa noastră totdeauna o puternică pornire spre neascultare şi nesupunere.
Aceasta este firea cu care ne naştem.
Cu care trăim în trupul nostru.
Şi cu care avem de luptat până la despărţirea de această lume.
Şi până la ieşirea din acest trup.
Şi numai Duhul Sfânt ne-o poate înnoi şi păstra spre viaţă, în fiinţa noastră cea nouă.

Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!