12. Seara toate mădularele se culcă şi se odihnesc, reîmprospătându-şi puterea prin odihna somnului…
dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie.
Numai Mâna Domnului o odihneşte.
Numai glasul Lui îi spune: Încă puţină vreme, sărmană inimă, încă puţină veghere şi osteneală…
Curând vei odihni şi tu.
Aşa vă spune azi vouă Cuvântul Sfânt: Îmbărbătaţi vă şi nu vă lăsaţi. Încă puţină vreme.
13. Dragostea va fi legământul vostru dulce…
Cântarea va fi veşnica voastră înviorare…
Lumina va fi învelişul vostru fericit…
Iar gândul Iubirii Divine va fi reazemul vostru nemaidespărţit pe totdeauna…
Încă puţin, sărmane inimi, şi veţi merge şi voi la odihnă.
Fericite veţi fi, sărmane inimi, dacă veţi fi aflate veghind şi lucrând.
14. O, neosteniţi lucrători sfinţi, voi, care sunteţi inima harnică şi fierbinte a Lucrării Oastei Domnului, voi, fraţii şi surorile mele, încă puţină jertfă, încă puţină osteneală, încă puţină veghere…
Domnul nostru vine. Şi fericiţi vor fi cei aflaţi treji şi ostenind, la orice strajă va veni Împăratul şi Mirele nostru.
15. Voi purtaţi greul Lucrării Domnului. Voi sunteţi inima ei. Voi trebuie să fiţi tari şi calzi totdeauna.
Ceilalţi pot să se odihnească noaptea, dar voi, deşi sunteţi zdrobiţi de truda zilei, nu puteţi sta.
Ceilalţi pot să se retragă de la greu. Pot să aştepte după alţii. Pot părăsi pe fraţi… Dar voi n-aţi putut aceasta niciodată.
Şi nici nu trebuie să puteţi.
Domnul aşteaptă să vă afle lucrând.
16. Voi, inimi ostenitoare, i-aţi căutat pe toţi. I-aţi ajutat pe toţi. I-aţi vegheat pe toţi.
Nu v-a căutat nimeni, nu v-a uşurat nimeni.
Nu v-a răsplătit nimeni, decât dragostea cea curată şi dulce. Şi recunoştinţa cea duioasă şi sfântă.
Dar pe acestea le-aţi întâlnit atât de rar pe pământ.
Nu vă întristaţi însă. Ele vă aşteaptă pe totdeauna în ceruri.
17. Auziţi glasul Preaiubitului Care bate… Bate la uşi pe care nu I le deschide nimeni, căci toţi dorm?
Săriţi voi şi Îi deschideţi…
Deschideţi-I larg uşile sufletelor, să intre Hristos în ele.
Deschideţi uşile caselor. Uşile bisericilor. Uşile dragostei.
Să vină Hristos, să mântuiască lumea.
Numai voi puteţi face asta.
18. Voi, cei care sunteţi cei dintâi astăzi să-I deschideţi uşa Lui, şi când veţi bate voi, zicând: „Deschi-de-ne, Preaiubit Iisus, Dulcele nostru Mântuitor, Scumpul nostru Domn, Fericitul şi Doritul inimii noastre”, El Însuşi va veni să vă deschidă Slava Lui, braţele Lui, Inima dragostei Lui nemărginită şi veşnică.
Atunci se va sfârşi pe totdeauna truda voastră, scumpe inimi sfinte.
Şi va veni şi odihna voastră lângă inima lui Dumnezeu.
19. Nu sunt pe pământ cuvinte care să cuprindă ceea ce simte dragostea adevărată şi fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru fraţi.
Nu se găsesc în nici o limbă asemănările cu care dragostei i se pare că poate fi pusă alături fiinţa iubită.
Pentru că adevărata dragoste umblă numai prin locurile cereşti.
20. Nu poate fi nici nume aşa frumos.
Nici mângâieri atât de dulci.
Nici loc atât de fericit
cum vrea dragostea să-i dea odorului ei.
De aceea ea caută mereu nume noi, mângâieri noi, cuvinte noi, locuri noi, mijloace noi – în care să se poată da, pe o mie de căi, unicului ei odor…
O, Preaiubitul nostru Mântuitor, ajută-ne să ne putem preda Ţie tot mai deplin, tot mai frumos, tot mai curaţi de fiecare dată.
Amin.
Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
