4. Credinţa cuprinde în ea însăşi realizarea visurilor ei
şi, cu mult înainte, depăşirea tuturor munţilor viitori.
Taina credinţei este că ea se încrede total în cuvintele lui Hristos.
Şi se bizuieşte fără margini pe Numele Lui.
5. Când nu vezi nimic înainte, drumul este plin de spaimă, aşteptarea este plină de nelinişte şi inima plină de presimţiri rele.
Dar când vezi limpede tot drumul, când ştii sigur tot sfârşitul, când cunoşti mai dinainte totul ca şi cum ai fi văzut după, atunci totul e altfel.
Atunci aşteptarea este bucuroasă, paşii siguri şi inima plină de tărie.
De aceea sunt fericiţi cei ce cred.
6. Credinţa priveşte lucrurile cereşti, ea se aşază dintru început la sfârşitul lor.
Ea priveşte din viitor spre prezent şi numeşte lucrurile care încă nu sunt ca şi cum ar fi.
Pentru că ea, crezând cuvântul profeţiei, ştie sigur, ştie neîndoielnic, ştie puternic că întocmai aşa va şi fi totul.
Ştie sigur că totul este în Mâna cea sigură a lui Dumnezeu.
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
