Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Filosofii de viață

Filosofii de viață

Filosofii de viață

Într-o zi a venit la Domnul Iisus un învãțãtor al Legii li L-a întrebat care este cea mai mare poruncã? Iar Domnul Iisus i-a rãspus cã porunca iubirii este cea mai mare: „Sã iubești pe Domnul Dumnezeul tãu cu toatã inima și puterea ta și pe aproapele ca pe tine însuți”. Dar învãțãtorul Legii a întrebat imediat: „Și cine este aproapele meu? Și atunci Domnul spune pilda bunului samarinean, pe care o știm cu toții. În acest pasaj al Sfintei Evangheli putem sã ne oglindim și noi viața noastrã și sã vedem cum trãim, care filosofie de viaþã ne încadreazã și dacã este cea potrivitã. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a dat oamenilor doar 10 porunci. Dar oamenii au întrebat imediat: Cine este aproapele meu? Cum sã înțelegem? De aceea Sf. Ap. Pavel ne spune cã Legea nu aduce mântuirea, nici pentru un om, nici pentru un neam, ci o minte schimbatã și o inimã bunã și credincioasã aduc mântuirea. Când omul le are îi este de ajuns porunca iubirii. Când nu le are, legile și regulile se tot înmulțesc și tot nu-i sunt de-ajuns. Cu cât s-au îndepãrtat oamenii de Dumnezeu, cu atât mai multe legi și-au dat. De ce? Pentru cã omul firesc are filosofia aceasta: legile sunt fãcute ca sã fie încãlcate și eu trebuie sã gãsesc o portițã ca sã le ocolesc.

O altã filosofie de viațã este urmãtoarea: ce-i al meu mi se cuvine, ce-i al tãu îmi trebuie și ți-l iau cu forța, dacã este cazul. Aceasta este filosofia de tâlhar. Zicem cã poate noi nu ne-am încadra aici. Cã este filosofia celor care furã, comit acte de violențã. Dar și când înșelãm, pãcãlim, ne folosim influența, relațiile și obținem ceea ce nu ni se cuvine, tot tâlhari suntem. Mai mult, când nu știm sã mulțumim pentru ceea ce am primit, socotind cã-i dreptul nostru, tot tâlhari suntem. Zicea un pãrinte cã și atunci când ne așezãm la masã fãrã rugãciunea de mulțumire, suntem niște tâlhari care furãm de la masa Stãpânului.

Ce-i al meu este al meu și mi-l apãr. Este timpul meu și nu-l împart cu nimeni! Este locul meu în bisericã, în adunare, în sfatul frãțesc – este locul meu! Aceasta, din pãcate, este o filosofie des întâlnitã printre credincioși și mulți s-au poticnit din cauza ei. Dumnezeu nu are nici un suflet de pierdut. Slava a lãsat-o când S-a coborât printre ‘ oameni, onoarea sau minima demnitate umanã le-a pierdut când a fost scuipat, bãtut și rãtignit, pentru noi. Dar nu vrea sã piardã nici un suflet: nici al meu, nici al tãu, dragã frate și sorã, nici al celui mai neînsemnat om.

Filosofia lui Dumnezeu este: Ce-i al Meu este și al vostru. Filosofia unui creștin matur este: Ce e al meu este și al tãu, dacã ai nevoie. Pãrintele Iosif a vrut ca Oastea Domnului sã fie și o comunitate în cadrul cãreia noi sã ne exersãm și sã ne mãrim iubirea unii fațã de alșii. Și apoi sã mergem în lume și sã fim epistole ale iubirii lui Dumnezeu, împlinind astfel și rolul misionar al Lucrãrii.

Spune o pildã cã, demult, tare demult, se plimba Dumnezeu cu Sf. Petru pe pãmânt sã vadã cum trãiesc oamenii. Și, într-o zi, s-au oprit la o casã în care erau o mamã singurã, bolnavã pe pat și cinci copilași în jurul patului. Când au ieșit de acolo, Dumnezeu a spus Sfântului Petru cã va trimite îngerul morții sã vinã în câteva zile sã curme suferința femeii, luându-i sufletul. Atunci Sf. Ap Petru s-a mâhnit pentru copilașii care rãmâneau singuri. Dar, Dumnezeu a zis:

– Sfinte Petre îți dau un rãgaz sã gãsești un suflet care sã doreascã sã meargã la Cer în locul mamei.

Rãgazul a trecut și Sf. Petru nu a adus pe nimeni. Dumnezeu l-a chemat la Sine și l-a întrebat de a gãsit pe cineva.

– Am fost la spitale, a spus Sf. Petru, la cei ce suferã, la cei care sunt pe moarte, și toți, Doamne, au ales sã mai trãiascã puțin în loc sã urce la Cer.

Vedeți cum suntem noi, oamenii?

Vedeți cum nu avem milã? Vedeți cum pierdem noi Împãrãția Cerurilor pentru lucruri oricum trecãtoare?

Dragã frate și sorã, sã ne cercetãm pe noi înșine care este filosofia vieții noastre! Împlinim noi corect și desãvârșit Cuvântul lui Dumnezeu sau suntem dintre cei care ne încadrãm în felul lumesc de viețuire?

Dacã nu avem încã o filosofie corectã de viațã, sã ne strãduim sã ne schimbãm inima și mintea. Sau, mai bine spus, sã stãruim rugându-L pe Dumnezeu sã ne schimbe, pentru cã numai dãruind vom dobândi Împãrãția Cerurilor. Amin.

Ciprian PUIU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!