„Simplifică-ți viața prin încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte.”
„Bucuria cea mai înaltă izvorăşte din jertfă. Numai atunci când se jertfeşte cineva se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă”
„Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiască numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie şi nu sunt umflați de mândrie.”
„Acum ne luptăm cu diavolul. De aceea căutați să vă înfrățiți mai mult. În felul acesta vom călători cu toții împreună pe drumul ce ni l-am ales, pe cărarea anevoioasă a urcuşului spre dulcea Golgotă.”
„Cel ce ia ceva, primeşte bucurie omenească. Cel ce dă, primeşte bucurie dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască o luăm prin a da.”
„Singurul lucru pe care îl are omul este intenția lui şi potrivit cu ea îl ajută Dumnezeu. De aceea spun că oricâte bunătăți am avea, ele sunt daruri ale lui Dumnezeu. Faptele noastre sunt zero, iar virtuțile noastre sunt un şir de zerouri. Noi vom încerca să adăugăm mereu zerouri şi vom ruga pe Hristos să pună unitatea la început ca să devenim bogați. Dacă Hristos nu pune unitatea la început, osteneala noastră este pierdută.”
„Dacă n-am avea un Dumnezeu Atotputernic, atunci ar trebui să ne neliniştim. Dar fiindcă avem un Dumnezeu Atotputernic, Care are foarte multă dragoste, atât de multă încât ne hrăneşte şi cu Sângele Său, nu suntem îndreptățiți să ne neliniştim.”
„În viața duhovnicească nu există “aproape” şi “departe“. Dragostea lui Hristos nu este despărțită de distanțe, căci Hristos cu dragostea Sa anulează distanțele.”
(Sf. Paisie Aghioritul, „Trezire duhovnicească”)
”Dumnezeu nu este spărgător de uși, ci numai bate la ușa inimii fiecăruia.” (Pr. Cleopa)
,,Nimeni nu s-a supărat vreodată că pe din afara castanele au ghimpi care înțeapă, că nucile au coaja groasă verde, care înnegrește mâinile, că migdalele au înveliș tare, care trebuie spart, și nimeni nu a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutați la curățat, ci fiecare, în liniște, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curățat și se bucură de fructul gustos.
De ce oare să nu se întâmple același lucru și în relațiile nostre cu semenii ? De ce să nu ne îngrijim cu aceeași liniște și răbdare, calm și simplitate, de aflarea frumuseții ascunse a sufletului semenilor, care există cu siguranță în toți ?
Când îl iubești pe aproapele tău, admiri diamantul care se găsește înlăuntrul lui și inima ta se bucură. Când nu-l iubești, te agăți de pietrele și de măracinii lui și-ți îmbolnăvești inima.” (Arhimandrit Vasilios Bacoianis)
„Cât timp cazanul fierbe deasupra focului, muștele nu se apropie de el. Atunci când este îndepărtat de foc, însă, ele se apropie și cad inăuntru. La fel se întâmplă și cu sufletele oamenilor. Cât timp sunt lângă duhovnic și lângă Tainele Bisericii noastre, demonii îi privesc de departe, și nu pot să-i ispitească „
”Dragii mei, cine are trei lucruri: credinţă dreaptă în Dumnezeu, smerenie şi fapte bune, se mântuieşte oriunde. Cine n-are acestea, nicăieri nu se mântuieşte.”(Cuviosul Paisie Aghioritul)
”Undeva la un spital stau scrise, întipărite în zid de către un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam și visam în tinerețea mea și ceream lui Dumnezeu putere ca să ma realizez și să am succes, reușită, dar Dumnezeu m-a lasat în slăbiciune. De ce? Ca să învăț smerit și să-L ascult pe El, să văd că puterea e de la El. Mă vedeam în stare să fac lucruri mari, cucerind lumea și m-am trezit deodată bolnav și infirm, ca să fac nu lucrui mari, ci lucruri bune. Mă vedeam în bogăție să fiu fericit, și iată-mă sarac, ca să fiu nu bogat, ci înțelept. Voiam măreție, să am slava oamenilor și am căzut în slăbiciune, ca să mă împărtășesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Mă vedeam în tinerețe cu o ființă bogată lângă mine și nu mi-a fost așa; în schimb deodată inima mea s-a deschis către întreaga lume – și către cei bogați și către cei săraci; și către cei mari și către cei mici. Mă vedeam așa, în strălucirea acestei lumi, și am înțeles că strălucirea vine din lăuntru, nu din afară. Și atunci, rugăciunile mele erau din adânc, adânc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, și anume de a fi în lumină” – în lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla întru intuneric, ci va avea lumina vieții”. Amin. (Pr. Constantin Galeriu)
sursa: via WhatsApp