„A doua zi, Ioan a văzut pe Iisus venind la el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (In 1, 29).
Da, Domnul vine cu mântuirea. El aduce mântuirea pe oriunde merge; dar se poate să nu o lase oriunde. El lasă mântuirea doar acolo unde, ca Zacheu, e dorit şi doreşte să aibă părtăşia Lui şi a celor ce simt cu El, unde e dorinţa arzândă pentru El. Unii fac compromisuri cu păcatul, ca să nu sufere pentru Adevăr.
Iată un vestitor deosebit de însemnat, care, deşi trimis înainte-mergător, se desconsideră pe sine şi-L înalţă pe Hristos ca Domn. „Cine eşti, ca să dăm de ştire celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” „Eu – a zis el – sunt glasul celui ce strigă în pustie: Neteziţi calea Domnului, cum a zis proorocul Isaia. În mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi. El este Acela Care vine după mine şi Care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui”.
Aici avem un model de mare însemnătate pentru fiecare dintre noi. Adevăratul vestitor al Domnului este acela care se smereşte pe sine la cele mai de jos, înălţând pe Hristos-Domnul mai presus de sine.
A fost o vreme când nici Ioan nu-L cunoştea pe Domnul. Dar Duhul Sfânt nu l-a lăsat în neştiinţă. „Am văzut – zice Ioan Botezătorul – Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam. Dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu” (v. 29-34). El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez (cf. In 3, 30).
Adevăratul vestitor se bucură să-L vestească pe Hristos-Domnul ca pe Unul Care i S-a descoperit prin Duhul, L-a văzut, L-a cunoscut şi pe Care aşteaptă să-L vadă din nou. Îl vesteşte pe Domnul Care a venit ca şi pe Acela Care va să vină cu multă slavă. Adevăratul vestitor propovăduieşte plin de încredere: „Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii” în tot cursul vieţii sale. Ioan a făcut această mărturi-sire, repetând mereu cu stăruinţă şi seriozitate: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Iată…
Ioan Botezătorul îndrumă şi pe proprii săi ucenici la Domnul Iisus şi nu protestează când unii urmează Domnului, ci din umilinţă curată îi îndeamnă să-L urmeze pe Hristos, dovedind astfel frumuseţea caracterului său. Harul l-a îndemnat şi dorinţa inimii sale spre propovăduire reală divină: Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Iisus Hristos. Noi suntem robii voştri pentru Iisus (cf. II Cor 4, 5).
Ioan se pierde pe sine, zicând: Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez (cf. In 3, 30). Se recunoaşte pe sine doar ca prieten al Mirelui şi se bucură foarte (v. 29). Ferice de acela care simte la fel şi se bucură de mântuirea în Domnul Iisus Hristos.
Ioan ţine cuvântări scurte, dar expresive. Îl vesteşte pe Domnul ca pe Cel Trimis de Tatăl pentru slujba înaltă: „Iată Mielul lui Dumnezeu”, căci numai El este Jertfa de ispăşire divină pentru păcat: „Mielul lui Dumnezeu”. El poartă păcatele lumii, fiind Singurul în stare să îndepărteze vinovăţia lumii întregi, Care poartă păcatele lumii, ispăşindu-le.
Ca şi Ioan Botezătorul, şi noi, care Îl urmăm pe Domnul Iisus, trebuie să îndrumăm pe oameni la Iisus, Mielul lui Dumnezeu. Felul adevărat al înţelegerii ne descopere taina înţelepciunii Evangheliei de a primi cu credinţă deplină şi a-L recunoaşte pe Domnul Iisus Jertfa Care ia păcatele noastre asupra Sa şi a-L urma pe Domnul Iisus (v. 37). Şi L-au urmat fără să ştie suferinţa ce va însoţi această ucenicie, şi au fost cei dintâi din marea mulţime care L-au urmat. Cei doi… (v. 37). Şi au rămas la Domnul Iisus, după ce au văzut şi locul unde locuia (v. 39). Apoi au pornit să vestească şi altora despre Domnul Iisus (v. 40-41). Ceea ce trebuie să facem şi noi.
Iată doar o lecţie pentru fiecare din noi. Predica lui Ioan Botezătorul a fost scurtă, dar plină de prezenţa Domnului Iisus şi plină de efect real, având darul de a câştiga suflete pentru Domnul Iisus şi ucenici pentru vestirea Lui minunată. Fă şi tu la fel!
Avem exemple de credincioşie sinceră, o Evanghelie pentru aceia care nu L-au cunoscut pe Mântuitorul şi pentru aceia care doresc să-L mărturisească sincer şi cu dăruire deplină.
Scurtă biografie:
Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, era fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei (cf. Lc 1, 5). Înainte-mergătorul a anunţat venirea Domnului Iisus Hristos. Din copilărie s-a retras în pustie pentru a medita (cf. Lc. 1, 80). Mergea înaintea lui Dumnezeu în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El (cf. Lc 1, 17; Mal 3, 1; Mc 1, 2). Domnul Iisus spune despre Ioan că este mai mult decât un prooroc , un trimis înaintea feţei Sale, solul lui Dumnezeu care va pregăti calea înaintea Sa (cf. Mt 11, 9-10).
Ioan este ultimul prooroc care face legătura cu Noul Testament (cf. Lc 3). Propovăduia Împărăţia cerurilor (cf. Lc 3, 6-18) şi era necruţător faţă de păcat şi păcătoşenii. Rostul propovăduirii sale era: pregătirea poporului, a-L face cunoscut pe Mesia şi mărturii alese (cf. Mt 3, 12). Vesteşte superioritatea Domnului Iisus (cf. Mt 3, 11; In 1, 29); se face descoperirea Sfintei Treimi; minunatul dialog purtat cu Domnul Iisus şi ultima mărturie (cf. Mt 3, 15; In 1, 30-33). Prooroc şi Învăţător (cf. In 1, 37).
După ce Ioan a fost închis, Domnul Iisus face mărturie despre el, spunând că dintre cei născuţi din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul (cf. Lc 7, 28; Mt 11, 11). Cel mai mare între prooroci, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor, căci nu primise botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, instaurat de Domnul Iisus după Patima şi Învierea Sa.
Este ridicat în Rai (cf. I Pt 3, 18-22). A fost trimis înaintea Lui (cf. In 3, 28).
Slavă veşnică şi preamărire aducem numai Ţie, Care ne dai Lumina Adevărului şi prin Duhul Sfânt ne aţinteşti privi-rile la Tatăl, Care ne iubeşte şi ne încălzeşte la focul dragostei divine. Fie mila Ta spre noi, precum nădăjduim întru Tine. Fă-ne demni – prin har – de chemarea sfântă, căci numai Ţie ne închinăm şi Numele Tău îl preamărim: al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisuse, vino la noi! / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
