Sfânt e-al rugăciunii vas, nalt e-al rugăciunii ceas, drept e-al rugăciunii pas
scump e-al rugăciunii glas –niciodată să nu-l las…( T. Dorz, La izvoarele luminii)
Mesajul acestor îndemnuri în versuri al fr. Traian Dorz ar trebui să-l simţim frecvent în viaţa cotidiană de astăzi. Ne bucurăm când în jur în lume sunt voci care recunosc necesitatea imperioasă a rugăciunii. Fără a contesta importanţa educaţiei, sfinţii părinţi afirmau că prin rugăciunile părinţilor pentru copii şi obişnuirea copiilor cu rugăciunea s-au format generaţii de oameni net superiori celor educaţi dar crescuţi fără rugăciune. Absenţa rugăciunii în viaţa unui om poate duce la eşuare în situaţii extreme, indiferent de capacitatea intelectuală a acestuia. Recent am citit un articol despre artistul berlinez Oliver Sturn care a instalat pe aeroportul din Stuttgart un automat asemănător unei cabine foto, ce se numeşte gebetomat ce livrează rugăciuni la apăsarea unui buton. Şi la noi în ţară la terminalul aeroporturilor au fost deschise capele, unde pasagerii pot să se roage lui Dumnezeu înainte de îmbarcarea în avion pentru a-i păzi în călătoria lor. Mi-amintesc de marele cutremur din 1977 de la noi şi de desele accidente aviatice sau atentate în care au pierit mulţi oameni. Ce frică de Dumnezeu au trezit pe moment în noi aceste înştiinţări cereşti, acest glas al lui Dumnezeu ce ne cheamă să ne întoarcem la El, grăbind paşii spre bisericile noastre dragi şi plecând genunchii la rugăciune, legătura noastră vie cu Dumnezeu.
Psalmistul David ne îndeamnă să-L chemăm pe Domnul în ziua necazului nostru dar ne atenţionează că suntem datori a-i aduce mulţumirea şi recunoştinţa noastră după izbăvirea dăruită. Atât în vechime cât şi actual cei care au plecat în veşnicii într-o clipire de ochi n-au fost şi nu sunt mai păcătoşi decât contemporanii lor. Biserica lui Hristos şi Lucrarea Oastei Lui trec prin mari lupte şi încercări chiar şi în aceste vremi de har şi libertate. Ar trebui ca tot pământul să fie plin de cunoştinţa lui Dumnezeu iar noi toţi să fim una ascultând de glasul Lui, neuitând de rugăciune. Luptele acestea au fost de la întemeierea Bisericii şi a Lucrării Oastei Domnului, duşmanii lor lovind şi săpând la temelia lor sfântă cu tot felul de erezii şi învăţături străine de credinţa noastră apostolică. Fratele Traian Dorz în lucrarea Alergarea Stăruitoare – ne arată că totdeauna la temelia tuturor dezbinărilor şi certurilor de partide din Biserica Domnului şi din Lucrarea Oastei Domnului este păcatul. Păcatul stinge duhul rugăciunii, strică cugetul de la curăţia dragostei faţă de Hristos iar cugetul stricat răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu şi face dezbinări. Cauza căderii apostolului Iuda, înainte de patimile lui Iisus din interes şi lăcomie, a apostolului Petru, în timpul patimilor Mântuitorului din frică şi a lui Toma, după patimile Domnului din îndoială şi necredinţă, – a fost lipsa rugăciunii şi despărţirea de Hristos şi de fraţi. Având părtăşie prin rugăciune fraţii de aproape şi de departe vom putea duce înainte Lucrarea unită cum am primit-o de la dragii noştri înaintaşi. Prin rugăciunea lor smerită şi ascultătoare părinţii noştri L-au avut pe Iisus Mântuitorul nostru în orice clipă în viaţa lor şi au biruit. Luând exemplul lor nemuritor şi noi şi urmaşii vom ajunge biruitori la ţărmul fericirii.
Iubiţi fraţi şi surori, dragi cititori, să activăm fiecare gebetomatul din viaţa noastră, care comportă căinţă pentru păcatele făcute, rugăciuni pentru noi şi întreaga omenire spre a avea ca rod sfinţirea vieţii noastre şi iertare deplină în faţa Dreptului Judecător iar ca sfârşit viaţa veşnică. Slăvit să fie Domnul !
Pr.. NELU Pavel
