Duminica a IV-a după Paști (a slăbănogului de la Vitezda); Ev. Ioan V, 1-15
1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
Mai orb ca cel fără vedere
e omul cel fără de minte
mai mut cel fără rugăciune
ca mutul fără de cuvinte.
Dumnezeule, ai milă
de-orice om în stare rea
dăruiește-Ți mântuirea
celor care-s fără ea.
Mai rob e cel zgârcit și lacom
ca cel în lanțuri și zăvoare
păcatu-n care te-nchizi singur
e cea mai crâncenă-nchisoare.
Mai ciung ca cel fără de mână
e omul fără dărnicie
căci lipsa milei pentru alții
e cea mai tristă sărăcie.
Mai chinuit e-acel ce are
o conștiință-mpovărată
decât cel slăbănog trupește
ce se târăște viața toată.
Mai fericit cel ce pe Domnul
Mântuitor și Scut și-L are
decât cel ce-ar putea să aibă
întregul aur de sub soare!
Traian Dorz, în cartea „Cântări de Sus”
