Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Greşeala şi observaţia

Greşeala şi observaţia

Greşeala şi observaţia

Orice greşeală cere o observaţie corectoare. Când observ eu singur greşeala mea şi mi-o corectez singur, este cel mai bine. Atunci oamenii nu mi-o văd, iar Dumnezeu se face că nu mi-a văzut-o.

Când mi-o văd, dar nu mi-o corectez la timp, mi-o judecă alţii şi mi-o mustră Dumnezeu.

Când nu vreau nici să mi-o văd şi nici să mi-o corectez, atunci mi-o judecă oamenii şi mi-o pedepseşte Dumnezeu.

Un om curat îşi observă imediat şi caută să-şi corecteze pe loc greşeala sa. O pată pe care o speli repede se curăţă total. Una pe care o întârzii se curăţă mai greu. Dar cea privită cu nepăsare nu se curăţă poate niciodată, dar se înrăutăţeşte mereu. Să nu fim nepăsători absolut niciodată faţă de nici una din greşelile noastre.

Primiţi cu bucurie de la oricare o observaţie pentru o greşeală pe care, poate, nu v-aţi văzut-o sau, poate, nici nu v-aţi crezut-o ca greşeală. Dacă cineva v-a făcut o observaţie pentru ea, înseamnă că pentru el a fost. N-avem voie să rănim cugetul nici unui semen al nostru.

Dacă am făcut o lucrare care ni se pare nouă desăvârşită, să nu ne supărăm pe o observaţie făcută de oricine asupra ei. Cine observă ceva acolo unde eu n-am observat nimic înseamnă că vede mai bine. Este spre îmbunătăţirea propriei mele lucrări, dacă primesc şi nu resping o observaţie binefăcătoare.

Orice observaţie competentă, frumoasă şi constructivă, adaugă o notă în plus la frumuseţea lucrării pe care o facem.

Orice lucrare facem şi pentru oricine am face-o, niciodată să nu spunem, când are o greşeală, că merge şi aşa! Dacă are o cât de mică greşeală, să o îndreptăm îndată ce o observăm ori când ni se atrage atenţia asupra ei. Cu atât mai mult atunci când lucrarea aceasta este pentru Domnul.

În lumea de acum, când se arde un bec, iar cel nepăsător, care trebuie să-l înlocuiască, zice: „Merge şi fără el!“ Şi nu-l mai pune; sau când cade un şurub, sau cade o ţiglă de pe acoperiş, ori se strică un robinet la o conductă, iar cel care trebuie să aibă grijă de acestea, dacă este necinstit, zice: „Merge şi aşa!“ – face un mare păcat. În curând maşina fără şurub se strică de tot, casa fără ţiglă se dărâmă, iar conducta fără robinet se pierde. Şi adesea pagubele nu mai pot fi înlocuite niciodată.

Aşa este şi cu greşeala, aşa este şi cu păcatul…

Traian DORZ, din «Întâi să fim»

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *