Despre Hercules ne spun vechile povești grecești că a făcut 12 fapte de vitejie. A zecea a fost aceasta: regele Epeilor, Augias, avea un grajd cu 3000 de vite, dar de 30 de ani nu curățise gunoiul din el. L-a dat lui Hercules să-I curețe într-o singură zi. Ce a făcut Hercules? În apropiere curgeau 2 râuri. Hercules a îndreptat curgerea lor spre grajd, a făcut o spărtură mare în păreți, a slobozit înlăuntru valurile apelor și grajdul îndată s-a curățat.
O istorie plină de înțeIes și pentru vremile noastre este aceasta. Cam în chipul grajdurilor lui Augias sunt și stările din lumea de azi. E plină lumea de fărădelegi, e plină de stări putrede și păcătoase. Stări bolnave nu sunt numai în țară Ia noi, ci în toată lumea. Este ceva putred în lume, este ceva ce trebue întreptat și curățit căci ne înădușim sufletește. Dar această curățire morală nu o va putea face nimeni altul decât râul cel mare al „apelor vii”: evanghelia Mântuitorului. Stările din lume și din țara noastră nu se vor îndrepta până nu se vor slobozi valurile „apelor vii” ca să le curețe.
Râul evangheliei curge departe de viața popoarelor de azi. Ceea ce se chiamă azi creștinism este o alvie goală, uscată și secată. Râul evangheliei trebue atras în viața noastră. Peste stările bolnave din lume trebue slobozite valurile apelor vii cari izvoresc din Crucea Golgotei. Când aceste valuri vor începe să vuiască în lume… când aceste valuri vor cuprinde pe fiecare suflet… când fiecare creștin va primi aceste ape ca să se facă el însuși „un izvor din lăuntrul căruia vor curge râuri de apă vie” (Ioan 3, 14) atunci și numai atunci, se vor îndrepa stările din lume.
Nici diplomații, nici parlamentele, nici cârmuitorii nu vor putea îndrepta stările din lume, ci numai evanghelia Mântuitorului.
(Luată din Calendarul foii «Lamina Satelor», ce iese de sub tipar rilele acestea).
din foaia Lumina Satelor, anul 1927, nr. 43
