Poezie

Ucenicie

Cu obraji de ceară,
Tot privind în sus,
Am intrat, spre seară,
Calfă la Iisus.

Izbăvit de vină,
N-ai dori să fii
Suflete, lumină,
Steag de bucurii,

Ciutura, să-ncapă
Un crampei de cer?
Nu știu cum, mă sapă
Marele mister…

Slăvile mă-ndeamnă:
– Hai în Rai, în Rai,
Ca să-nveți ce-seamnă
Dragoste să ai!

Îngerii, de-asemeni,
Mă-nfășoară-n cânt:
– Să iubești în semeni
Propriul tău avânt!

Uite, veșnicia!
Cele vechi s-au dus!
Fac ucenicia
Vieții, cu Iisus…

de Sergiu Grossu

Lasă un răspuns