Dacă Enoh, Noe, Avraam, Isaac şi Iacob au fost oameni ai niciunei cărţi, am putea spune că Moise este omul celor cinci cărţi de la începutul Bibliei: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul. Iosua va fi cunoscut Cărţile lui Moise şi va fi scris sau dictat cartea care-i poartă numele. Iov este „omul unei singure cărţi”, cartea din Biblie care, de asemenea, îi poartă numele. Nu ştim dacă Iov va fi cunocut Cărţile lui Moise sau Cărţile Regilor şi ale Cronicilor. E posibil ca prorocul Samuel să fi cunoscut sau scris Cartea Judecătorilor. David este „omul unei singure cărţi”, Cartea Psalmilor. Solomon este omul celor trei cărţi: Pildele, Ecclesiastul şi Cântarea Cântărilor. Sfântul proroc Ilie va fi cunoscut cărţile biblice scrise până la el, dar nu va fi cunoscut cărţile şi scrierile prorocilor mari şi mici. Sfântul proroc Isaia, spre exemplu, va fi cunoscut tot ce s-a scris până la el, îmbogăţind Scriptura Vechiului Testament cu cartea prorociei sale. La fel şi Sfântul proroc Daniel şi cei trei tineri din Babilon. Sfântul proroc Daniel citeşte şi citează din cartea Sfântului proroc Ieremia, despre cele „şaptezeci de săptămâni de ani” (Daniel 9, 2). Tobit a cunoscut cartea Sfântului proroc Iona, despre profeţia căreia îi vorbeşte fiului său Tobie (Tobit 14, 4 şi 8). Toţi cei patru Sfinţi Apostoli şi Evanghelişti – Matei, Marcu, Luca şi Ioan – au cunoscut toată Scriptura Vechiului Testament şi, mai ales, cele scrise „în Legea lui Moise, în proroci şi în Psalmi” (Luca 24, 44), zugrăvind împreună cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Iacob şi Iuda celelalte fresce veşnice ale Revelaţiei Noului Testament, prin Epistolele şi scrierile lor.
Moise îl îndeamnă pe urmaşul său, Iosua, să fie „omul unei singure cărţi”, zicându-i: „Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor” (Iosua 1, 8). Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei este „omul unei singure cărţi”: „Cartea neamului lui Iisus Hristos…” (Matei 1, 1). „Preaputernicul Teofil”, primul destinatar al Evangheliei a treia, este „omul unei singure cărţi” – Evanghelia Sfântului Luca (Luca 1, 3- 4); căruia „Luca, doctorul preaiubit” (Coloseni 4, 14) îi adresează şi cartea Faptele Apostolilor (1, 1).
Sfântul proroc Iezechiel va fi fost „omul unei singure cărţi” – a cărţii pe care Însuşi Dumnezeu i-o întinde în vedenie, îndemnându-l şi poruncindu-i să o mănânce: „Şi era în gura mea dulce ca mierea” (Iezechiel 2, 1-10; 3, 1-3). La fel şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este tot „omul unei singure cărţi”: a cărţii deschise din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat şi care-i porunceşte ucenicului iubit al Domnului, precum prorocului din exilul babilonian, să o ia şi să o mănânce; „dar, în gura ta, va fi dulce ca mierea” (Apocalipsă 10, 8-11). Sfântul Apostol Timotei a fost şi el „omul unei singure cărţi”, pentru că Sfântul Apostol Pavel îi scrie, zicându-i: „De mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 15).
Teologul ortodox prin excelenţă, fie din perioada patristică, fie din perioada neopatristică, este „omul unei singure cărţi”, Cartea Revelaţiei dumnezeieşti, din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Cartea Revelaţiei dumnezeieşti, căreia se cuvine să-i fim fideli, este cartea cu cele şapte peceţi, „din mâna dreaptă a Celui ce şade pe tron” (Apocalipsă 5, 1), pe care doar Mielul cel înjunghiat, din mijlocul celor patru făpturi vii şi al celor douăzeci şi patru de bătrâni din Apocalipsă, S-a învrednicit să o ia „din dreapta Celui ce şedea pe tron” (Apocalipsă 5, 7), desfăcându-i rând pe rând peceţile tainelor dumnezeieşti, de la Facere la Apocalipsă (cf. Apoc 6-8).
Fiecare creştin dreptmăritor sau ortodox este, trebuie să fie şi trebuie să rămână, la urma urmei, „omul unei singure cărţi”, Cartea Revelaţiei dumnezeieşti, din Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament, pentru ca, prin credinţa, cunoştinţa, trăirea şi mărturisirea Adevărului din aceasta, să fim pe veci de veci „oameni ai unei singure cărţi” –„Cartea vieţii Mielului” lui Dumnezeu, în care fie să fim găsiţi înscrişi fiecare (Filipeni 4, 3) atunci când „cărţile se vor deschide” (Apocalipsă 20, 12-16)!
Nu poţi fi „omul unei singure cărţi” decât dacă eşti omul celor şaizeci şi şase de cărţi ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi; după cum nu poţi fi „omul unei singure stele”, ci omul întregului cer înstelat sau al tuturor constelaţiilor cerului lui Dumnezeu.
† PS DANIIL Densuşeanul
