1. Şi prilejul de păcătuire va veni, căci şi el trebuie să vină peste toţi, după cum a venit şi peste alţii, spre a le încerca tuturor credinţa odată şi odată (Mt 18, 7).
Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai un pom oricum. Ci să fii un pom verde şi rodnic.
Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit un credincios bun şi iubitor
atunci când ceea ce trebuie să vină va veni.
2. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârşi, te va întări, te va înrădăcina mai tare şi te va face neclintit. Te va arăta pe faţă ceea ce ai fost în ascuns.
Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai că nu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabia puternică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufunda în ele (Ef 6, 13).
3. Suflete al meu, tu luptă cu valurile, despicându-le biruitor, şi ţine-te tare, oricine ar cădea;
să rămâi statornic lângă Domnul, oricine ar fi să se dezbine de El, de fraţi şi de frăţietate.
Nu-ţi pierde curajul ori pe cine ai vedea prăbuşindu-se
şi nici nu te mira sau spune că nu se poate.
4. Nu te lăsa atras de prăpastia dezbinării, oricine ar căuta să te atragă şi orice cuvânt ţi-ar spune. Nu te bizui decât pe Domnul, Cel Singurul sigur.
Ţine-te bine strâns de trunchiul sănătos al Lucrării lui Dumnezeu, păstrându-te neatins de mândrie, de iubirea banilor şi de gelozie,
căci numai cei ce se feresc cu grijă de acestea vor rămâne tari.
5. Foloseşte totdeauna numai cuvântul care lucrează la adâncirea unirii copiilor lui Dumnezeu. Şi fereşte te cu groază de orice cuvânt care i-ar putea dezbina.
Căci cine dezbină pe fraţi, pe acela îl va dezbina Dumnezeu în curând şi pe faţă, după cum el este un dezbinat în ascuns.
Vine clipa să nu-l mai sufere Dumnezeu între ai Lui.
6. Te îngrozeşti ce grozăvii sunt oamenii în stare să grăiască, în îngâmfarea lor, în prostia lor, în uşurătatea lor
sau în rătăcirea şi vrăjmăşia lor,
împotriva lui Dumnezeu
şi a adevăratei Sale Lucrări.
7. Cât de vinovată este graba şi neseriozitatea acelora care, fără a judeca, îşi dau drumul gurii lor la rău
şi scot apoi din această gură blestemată valuri de murdărie, de minciună, de înjurături, de blasfemii
împotriva Numelui Cel Sfânt al lui Dumnezeu,
împotriva lucrurilor Sale sfinte
şi a Adevărului Sfintei Evanghelii şi al Lucrării Sale!
8. Cine are un cât de puţin simţ de răspundere şi de judecată sănătoasă, acela nu poate trece cu uşurătate peste ceea ce ochii lui nu pot să nu vadă
şi peste ceea ce urechile lui nu pot să audă,
adică nu poate să treacă peste toate dovezile pe care Dumnezeu, prin lucrările Sale şi prin Cuvintele Sale, le dă zilnic despre Dumnezeirea Sa, în faţa noastră, a tuturor.
9. Lucrările Domnului, oricine le vede nu numai că este dator să le creadă pe ele şi pe El, dar simte că poate să le creadă cu bucurie şi cu putere.
Că în chiar această credinţă ascultătoare, raţiunea sănătoasă îşi găseşte un echilibru şi un rost, liniştindu-se.
Va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
