Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Iertarea creștină

Iertarea creștină

Iertarea creștină

Învăţătura dumnezeiască propovăduită de Mântuitorul Iisus Hristos şi lăsată prin testament ucenicilor Săi era, de fapt, o „plinire şi o desăvârşire“ a Legii Vechiului Testament.

Însuşi Mântuitorul, referindu-Se la acest lucru, a spus: „Nu am venit să stric Legea sau proorocii, ci am venit să plinesc“.

Această plinire a Legii Vechiului Testament din partea Domnului s-a concretizat şi în ceea ce priveşte relaţiile semen cu semen, sau, mai bine-zis, relaţiile inter-umane. Aceste relaţii în Vechiul Testament prin „Legea talionului“ spuneau: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, astfel încât se crea un climat propice pentru o atmosferă de răzbunare între oameni.

Ca plinire a acestei Legi a Vechiului Testament, Mântuitorul, prin Însăşi prezenţa Sa în mijlocul oamenilor, prin învăţătura Sa, prin minunile săvârşite, şi, nu în ultimul rând, prin patimile şi moartea Sa pe Cruce, a adus ca noutate „Legea iubirii“. Această poruncă a iubirii o rezuma astfel: „Poruncă nouă vă dau vouă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc“.

Porunca iubirii trebuie să fie contemporană cu creştinii zilelor noastre şi să dăinuie până la sfârşitul veacurilor.

În calitate de preot-duhovnic, constat că, pentru mulţi dintre creştini, a iubi şi a respecta pe semen a devenit un paradox şi nu o obligativitate morală izvorâtă din dragostea creştină.

Din nefericire, mulţi creştini, la mărturisire, nu acordă o importanţă deosebită iertării greşelilor aproapelui, ci, dimpotrivă, auzi afirmaţii de genul: „Nu îl iert, el mi-a greşit!“ etc.). Două dominante periculoase se observă astfel în caracterul creştinului: mândria şi egoismul.

Trebuie să iertăm greşelile semenilor, pentru ca acele cuvinte din „Tatăl nostru“, cu privire le iertare, să capete valoare şi valabilitate pentru fiecare dintre noi. De vom avea în faţa ochilor imaginea lui Hristos pe Cruce între cei doi tâlhari, rugându-Se pentru mulţime: „Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac!“, şi de vom asculta cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice că „prin aceasta vă veţi dovedi fiind fii ai luminii, iubindu-vă unii pe alţii“, atunci porunca iubirii va fi trează în conştiinţa noastră, spre a ne putea bucura de fericirea cea veşnică. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Preot Iulian ANIŞCA, Moineşti – Bacău

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *