Trăim într-o lume, în vremea aceasta din urmă, în care lupta cu păcatul a cam încetat, şi chiar noţiunea de păcat a cam dispărut. Şi unde nu mai există starea conştientizării păcatului, acolo nu mai este nici pocăinţă adevărată. Or, când vii la Hristos, cel dintâi lucru trebuie să fie credinţa care conştientizează starea de păcat. Orice altfel de credinţă este zadarnică. Da! Doar credinţa care te aduce la picioarele Domnului Iisus, ca pe femeia păcătoasă, îţi aduce folos, iertare, vindecare şi chiar înviere.
Este scris că păcatul înseamnă zid de despărţire între om şi Dumnezeu, între om şi adevărata viaţă, dragii mei… Dărâmaţi zidul! Dărâmarea zidului înseamnă biruinţă asupra păcatului, înseamnă intrare în posesia făgăduinţei, adică moştenirea Ţării unde curge lapte şi miere. Asta a însemnat pentru noi intrarea în Oastea Domnului. Tot ce avem noi aici, bogăţia aceasta, este laptele şi mierea, pe care ni le-a promis Domnul nostru.
Am dărâmat noi zidul? După această dărâmare a zidului de păcate, după această biruinţă, intri într-o lume nouă, într-o Patrie nespus de minunată. Aici laptele şi mierea sunt fericirea veşnică în care a vrut Dumnezeu să fii şi tu şi eu. Asta a însemnat şi înseamnă Oastea Domnului pentru tine şi pentru mine: Împărăţia lui Dumnezeu în inima noastră! Dar, atenţie! Nu numai cu picioarele şi cu trupul să fim în Oaste, ci s-o avem în centrul inimii noastre, să ne simţim mădulare vii în trupul ei. Ce fericiţi sunt toţi cei care o au în inima lor!…
Dar dacă suntem astăzi fericiţi în ea, să avem grijă să nu se întâmple şi cu noi ca şi cu Israel, adică să cădem din nou în păcate, în necredinţă, în idolatrie. Păcatul rezideşte din nou zidul, şi starea noastră de pe urmă va deveni mult mai rea ca cea dintâi, după cum spune Cuvântul Domnului. Să fim foarte grijulii asupra noastră înşine, să nu lăsăm iubirea să slăbească. Doar ea ne va ţine tot timpul aproape şi chiar lipiţi la sânul dragostei Lui, ca pe ucenicul Ioan.
Încă ceva foarte important a zis Domnul poporului Său: După ce veţi birui Ierihonul, să nimiciţi absolut totul, să nu rămână nimic viu: nici om, nici dobitoc… Să nu vă însuşiţi nici bunuri materiale, obiecte, nimic, nimic. Această poruncă este şi pentru noi, pentru tine şi pentru mine, să scoatem afară din viaţa noastră tot ce este păcat, să nimicim tot ce a stăpânit înainte acolo, în sufletul nostru. Iar dacă nu ascultăm de porunca Domnului, cu siguranţă vom fi nimiciţi şi noi. Aşa s-a întâmplat şi cu cei din Israel care nu au ascultat.
Viorel BAR
