Mai e poate o scânteie
încă-n acest loc
unde-a ars aşa odată
al credinţei foc;
– să-i suflăm cu vântul dulce
prin cenuşa grea,
poate încă vreo scânteie
se aprinde-n ea.
Doamne, Te rugăm – milă ai de-acei
ce-au avut cândva – foc ceresc în ei,
Doamne, să le-aprinzi – iarăşi focul sfânt,
să-nnoiască iar – primul legământ.
Poate tot mai este-o rază
în acest amar
unde strălucea odată
al nădejdii far;
– să-i mişcăm cu rugăciunea
adormitul zel,
poate înc-o rămăşiţă
mai învie-n el!
Poate plânge-un dor şi-acestui
singuratic prag
unde se-nălţa odată
al iubirii steag;
– să-i lumine amintirea
ultimul apus,
poate încă mai e-o urmă
din cuvântul pus…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
