Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎI VOM URMA PILDA VIEŢII

ÎI VOM URMA PILDA VIEŢII

ÎI VOM URMA PILDA VIEŢII

Vorbirea fratelui Cornel Silaghi
de la adunarea din a treia seară de priveghere a fratelui Popa Petru

Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt. Amin.

[Citesc] câteva versete din psalmul care s-a spus la rugăciune, 116: „Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi‑a făcut bine. Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii din lacrimi şi picioarele de cădere. Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. Am crezut şi de aceea am vorbit: «Am fost foarte apăsat». În neliniştea mea, ziceam: «Toţi oamenii sunt mincinoşi». Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? Voi înălţa paharul izbăvirii şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El”.

Preaiubiţii noştri, a fost de multe ori când ne-am abătut şi am trecut pe-aici, prin casa fratelui Petru – o casă de bucurie, de întâlnire şi de părtăşie; dar plină de lacrimi… [acum şi pentru această] pierdere, [însă care sunt] şi lacrimi de bucurie pentru părtăşia şi pilda vrednică de urmat, după cum s-a amintit încă de-aseară şi până acum: „Priviţi la înaintaşi şi la felul sfârşitului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”.

Am fost binecuvântaţi de Dumnezeu, la rândul cetei noastre, în timpul şi în zilele noastre, în ţara noastră, în neamul nostru, în poporul nostru şi în Biserica noastră bună şi străbună, [care este] a sfinţilor înaintaşi. A amintit de multe ori fratele Traian: „Cei ce nu-şi leagă viaţa lor de a înaintaşilor nu sunt vrednici nici pentru prezent, nu sunt vrednici nici pentru urmaşi”. Viaţa noastră, legată de pilda vieţii înaintaşilor vrednici de urmat, va da [roadă] pentru cei ce vor urma după noi. „Faceţi urme drepte cu picioarele voastre”, pentru ca cei ce vin după voi să nu se poticnească.  „Cât de frumoase şi sfinte sunt picioarele celor ce duc veşti bune! Ale celor ce vestesc pacea! Bucură-te, Sioane, că Împăratul tău domneşte!” Binecuvântate şi sfinte sunt ele; se sfinţesc şi locurile pe unde trec aceste picioare sfinte care duc pacea, împăcarea. Care duc totdeauna un cuvânt de pace, un cuvânt de îmbărbătare, un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de zidire. Căci sunt aşa de rare… şi-s aşa de rari oamenii [aceştia]! Şi, aşa cum s-a spus, se duc oamenii de bine. Şi câţi văd golul pe care îl lasă oamenii aceştia mari ai lui Dumnezeu!

Suntem prea mici şi prea mărginiţi ca să vorbim de vieţile sfinţilor părinţi, de vieţile înaintaşilor. Ba, chiar de ale celor ce, în zilele noastre, ne-au fost pilde vii şi jaloane pentru cei ce urmează.

Am fost binecuvântaţi, mereu spun că am fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu părinţi şi trupeşti, şi sufleteşti, în zilele, în timpul vieţii noastre. N-avem cuvinte cu care să-I dăm slavă lui Dumnezeu şi să-I mulţumim pentru astfel de părinţi vrednici de urmat, pentru astfel de înaintaşi care au fost lumini vii care au ars şi s-au topit luminând în jurul lor. Cred că n-a fost colţ din ţară, n-au fost localităţi şi locuri din ţară unde picioarele fratelui Petru să nu fi călcat, unde, cu buzele lui sfinte şi sfinţite de cuvântul păcii şi împăcării, de Cuvântul lui Dumnezeu, să nu fi alinat o inimă durută, un suflet zbu­ciumat sau o adunare; sau o dezbinare dintre fraţi să nu fi fost nivelată cu un cuvânt totdeauna cald, dulce, duios şi smerit, din partea lui Hristos.

Ce mult întristează veştile rele! Şi ce multă bucurie şi zidire aduc veştile bune, şi ce sfinţi şi binecuvântaţi sunt de Dom­nul totdeauna cei ce duc şi poartă astfel de veşti sfinte! (…)

…Viaţa aceasta, la capăt, are un prag de trecere, un hotar. Ce sfinţi şi binecuvântaţi de Domnul sunt cei ce sfârşesc aşa cum spune rugăciunea Bisericii noastre care s-a amintit aici de multe ori: „Şi-mi dăruieşte mie un sfârşit bun şi creştinesc, neruşinat şi cu pace şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu”. Dumnezeu să ne învrednicească să putem ajunge un sfârşit bun şi o încheiere frumoasă, învredniciţi de cununa care ne aşteaptă, aşa cum s-a citit aici.

Mi-am adus acum aminte, vorbind despre fraţii din părţile Moldovei, că mi-a povestit cineva [că un frate] care a servit familia fratelui David Bălăuţă când el era la încercare a sfârşit printr-un accident. Şi fratele acesta – despre care se spune că a fost un frate bun, de jertfă şi dăruire –, în casă, în familie n-a fost înţeles, mai ales de către fetele lui. Mergea la adunare, venea de la adunare şi, cu acelaşi salut frumos cu care fraţii şi copiii Domnului se salută (în loc de „Servus” sau altceva, spun: „Slăvit să fie Domnul!”), el totdeauna îşi saluta familia: „Slăvit să fie Domnul! Rămâneţi în grija Domnului”; şi când se întorcea: „Slăvit să fie Domnul! Bine v-am găsit!”. Şi copiii îi răspundeau doar murmurând… sau nu-i răspundeau. Dar după ce fratele acesta a murit într-un accident, servind pe fratele Bălăuţă, la înmormântare, venind şi copiii toţi, după ce s-a terminat prohodul şi slujba înmormântării, fiicele lui au strigat în gura mare: „Să nu-l sloboziţi în groapă! Să nu-l lăsaţi în groapă, până nu împlinim o dorinţă a tatălui! Tată, de câte ori ai mers la adunare, la biserică sau în altă parte, ne-ai salutat cu «Slăvit să fie Domnul!», şi noi nu ţi-am răspuns. De ce nu mai trăieşti acuma, să ne mai saluţi? Şi totuşi, rămâne să-ţi mai împlinim o dorinţă… Părinte, nu-l sloboziţi în groapă până nu aci, cât sicriul încă nu-i slobozit în pământ, nu facem un legământ şi o juruinţă că vom urma credinţa şi pilda frumoasă a dăruirii şi a slujirii lui [faţă de Dumnezeu]”. Şi acolo, în faţa sicriului, au făcut legământ.

Copii ai fratelui Popa Petru, nepot al fratelui Popa Petru, de câte ori a venit obosit şi întristat şi… poate că n-aţi fost – sau n-am fost – la înălţimea [dorită de el] (şi nici nu mă îndoiesc că n-aţi fost toţi). Dacă n-aţi împlinit dorinţa pe care a avut-o pe inimă un părinte bun şi un frate bun, împliniţi-i dorinţa acum, până a nu se duce şi a fi înhumat.

Şi toţi să împlinim acea dorinţă şi năzuinţă pe care a avut-o, ca în toţi să fie Hristos şi toţi să fim una în Hristos. [Să facem] o juruinţă şi un legământ aci, în ultima noapte de priveghere, că îi vom urma pilda vieţii, că Îi vom sluji lui Dumnezeu, ca [urmaşi] vrednici ai celor ce ne-au fost pilde vii în faţa noastră.

Dumnezeu să ne ajute la aceasta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani 

– Sibiu : Oastea Domnului, 2014, vol. 1

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!