Săptămâna mare a supremei revelații a Lui Hristos Dumnezeu
La Duminica Floriilor are loc intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. Este momentul care prefațează Săptămâna Sfintelor Patimi. Această intrare este calificată, în mod obișnuit, drept „triumfală”: Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim.
Dar însăși această intrare „triumfală”, când Iisus este aclamat ca Mesia „Care vine în numele Domnului”, și întreg evantaiul de evenimente de pe parcursul istoriei mântuirii ne îndreaptă, de fapt, atenția spre Vinerea Răstignirii și, desigur, spre Duminica Învierii. Poate părea surprinzător, dar Patimile Vinerii Mari reprezintă punctul culminant al Revelației lui Dumnezeu în Persoana și în lucrarea mântuitoare a lui Hristos și, intrinsec legată de acestea, Învierea din morți.
Acest adevăr este subliniat magistral mai ales în Evanghelia de la Ioan. Pe tot parcursul ei, Evanghelia a patra oferă o suită magistrală de mărturii că Iisus, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevărat. Capitolele 18 – 20 ale acestei Evanghelii, dincolo de realismul istoric al evenimentelor descrise, au o înaltă semnificație simbolică în ce privește evidențierea acestui adevăr suprem: că Iisus este „deopotrivă cu Dumnezeu” (cf. Ioan 5, 18), adică Dumnezeu adevărat.
Fiecare etapă a istorisirii ioaneice revelează aspecte specifice ale divinității Mântuitorului, iar răstignirea și moartea Sa pe Crucea Golgotei reprezintă punctul culminant al acestei revelații. Da, surprinzător, Patimile lui Hristos sunt modul cel mai înalt, actul suprem al revelației lui Dumnezeu. În înțelesul obișnuit, răstignirea este cea mai cumplită înfrângere, culmea torturii și a umilinței. Romanii considerau răstignirea nu numai drept supliciul cel mai crud și mai teribil (după Cicero, Verr. V, 66, crucificarea este crudelissimum teterrimumque supplicium), dar și ca o metodă de execuție atât de degradantă încât să nu fie aplicată și cetățenilor romani (care erau executați prin decapitare), ci numai vinovaților lipsiți de această cetățenie. Răstignitul suferea nu numai o teribilă agonie fizică, ci și o degradare dezumanizantă. Se considera că cel răstignit murea încetând să mai fie uman.
Or, Evangheliile și în special Evanghelia a patra prezintă Crucea lui Hristos ca punctul culminant al revelației divinității Sale. În fața celor veniți să-L prindă, în Ghetsimani, care-L caută pe „Iisus Nazarineanul”, Domnul Se prezintă majestuos cu acel „EU SUNT”, cu trimitere clară la „EU SUNT CEL CE SUNT” (Iahveh, Ieșire 3, 15), iar soldații cad la pământ înaintea Lui (Ioan 18, 6), cuprinși de mare teamă, ca în fața lui Dumnezeu.
Și această revelație continuă prin ceea ce face Pilat, care Îi dă titlul de „Regele iudeilor” și care, de frica iudeilor, ratează șansa de a primi revelația divinității Sale cu sceptica sa remarcă: „Ce este adevărul?”
Iar moartea lui Iisus este pentru Sfântul Ioan mai mult decât momentul unei supreme emoții, căci ea înseamnă săvârșirea misiunii Sale pământești și împlinirea Scripturilor. Iisus, Care moare pe Cruce, este Regele iudeilor, dar și Mielul pascal și Robul Domnului (Ebed Iahveh), Care moare în locul nostru și pentru mântuirea noastră, conform profeției lui Isaia (cap. 53), este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Iar din coasta Domnului mort pe Cruce curge sânge și apă, simbol al celor două mari Taine creștine, Botezul și Euharistia.
Cu adevărat, Omul mort pe Cruce este Dumnezeu, și Sfântul Ioan ține să ne spună că cei vinovați de uciderea Sa „vor vedea pe Cel pe Care L-au străpuns” (Ioan 19, 37; cf. Zaharia 12, 10). Toate aceste momente își revelează desăvârșit înțelesul în episodul de după Înviere al întâlnirii cu Toma, apostolul invitat să pipăie rănile răstignirii, și în mărturisirea sa directă și absolut explicită: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Urmată imediat de chemarea pe care Domnul Însuși ne-o adresează nouă, tuturor, de a deveni și noi credincioși mărturisitori ai Săi: „Fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29).
Pr. prof. Vasile MIHOC
Abonează-te la „Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul „Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
