Avem Lumini pe Cale
Scopul vieţii creştine, mărturiseşte Sfântul Serafim de Sarov, este dobândirea Duhului Sfânt; adică omul ajunge la smerenia, prin care – golindu-se de egoism, de iubirea pătimaşă de sine – devine vas ales în care harul dumnezeiesc sălăşluieşte. Dar cele spuse mai sus ne par nouă, celor de azi, lucruri prea greu de împlinit, dacă nu chiar imposibil. Însă acesta este un gând viclean şi vrăjmaş care ar vrea să ne facă să credem că viaţa curată, aproape de Dumnezeu, nu mai poate fi dusă azi. Prin urmare, noi, creştinii de acum, nu ne mai putem împlini scopul adevărat al vieţii. Fac aici o paranteză, niciunul dintre noi să nu ne înşelăm, căci nici naşterea şi creşterea pruncilor, nici realizările profesionale, nici chiar faptele de milostenie nu constituie adevăratul scop al vieţii noastre. Toate cele spuse anterior sunt doar mijloace prin care ne putem atinge acest scop.
Revenind, şoapta aceasta insidioasă şi, în ultimă instanţă generatoare de deznădejde şi cel mai adesea de blazare, este născocirea urâtorului de bine. Însă Sfânta Biserică pe toate le lucrează înţelepţeşte şi ne oferă antidotul, luminându-ne mintea şi inima. Astfel că, prin sfântă rânduială, în acest an, au fost canonizaţi o serie de 16 Sfinţi Părinţi, pe care unii dintre noi i-am cunoscut nu din Pateric sau din însemnări seculare, ci faţă către faţă. De la o margine la cealaltă a ţării, 16 Sfinţi care au crezut şi au suferit în perioada atee-comunistă vin şi stau înaintea noastră prin pilda vieţii lor ca nişte torţe aprinse, spunându-ne că, în orice timp şi în orice loc, se poate ajunge la sfinţenie. Toţi au avut o viaţă cuvioasă şi, de asemenea, toţi au trecut prin încercările prigoanei. Unii au fost închişi în temniţe, au suferit bătăi sau, urmăriţi fiind, au trebuit să se ascundă şi să pribegească în strâmtorări şi greutăţi de tot felul. ªi aceşti oameni au reuşit să rămână ancoraţi în Dumnezeu, în ciuda întunericului necredinţei şi blasfemiei care bântuia ţara noastră în acele vremuri. Ei au reuşit să-i strângă în jurul lor pe oamenii dornici de a găsi calea, i-au îndrumat, le-au oferit pildă prin cuvânt şi prin faptă şi astfel sufletul neamului nostru a rămas viu şi cu nădejde în Cel de sus. Au fost lumini într-o vreme a întunericului. Poate unii dintre noi am primit binecuvântarea lor, ne-am spovedit sub epitrahilul lor, le-am ascultat cuvântul şi le‑am simţit dragostea când încă mai erau în această lume. Dar ei sunt şi acum lumini, chiar mai strălucitoare, aprinse în sfeşnicele neamului românesc care ne luminează sufletele, alungând îndoiala şi gândurile strecurate de cel viclean.
Să îi chemăm în umilele noastre rugăciuni pe Sfântul Arsenie, pe Sfântul Cleopa „moşul putregai” – cum îşi spunea – care acum răspândeşte mireasmă, pe Sfinţii Paisie, Dometie, Sofian, Dumitru şi toţi ceilalţi, să vină şi să ne ridice din moleşeala şi delăsarea noastră, să picure focul credinţei lor pe cenuşa stinsă din inimile noastre, spre a găsi şi noi, fraţii lor mai nevolnici, Calea spre Acasă. Amin.
Pr. Atanasie PALEU
Abonează-te la “Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul “Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
