Iisuse, Mare fãrã margini
de binecuvântãri şi har
umila noastrã mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar.
În Tine-avem Rãscumpãrarea
din mâna celui rãzvrãtit
cãci pentru-a noastrã izbãvire
Viaţa Tu Ţi-ai dãruit.
În Tine-avem pe veci Iertarea
de-al nostru mult şi greu pãcat
cã-n dãruirea Ta deplinã
cu-al Crucii Sânge ne-ai spãlat.
În Tine-avem eternã, Pacea
cu Tatãl Cel din Veci Slãvit
fiindcã Dumnezeu prin Tine
şi pentru Tine ne-a primit.
În Tine-avem Nãdejdea tare
cã tot ce-avem şi vom avea
va fi spre fericirea noastrã
şi binecuvântarea Ta.
În Tine-avea-vom Fericirea
deplinã şi pe veşnicii
în Ceruri binecuvântatei
şi negrãitei bucurii.
În Tine orice Dar Iisuse
pe veci de veci avem deplin
mereu mai nou şi viu va curge
izvorul harului divin.
De-aceea azi când încã Doamne
mai suspinãm pe-a lumii cãi
chemãm cu dor o zi din care
vom fi ai Tãi, pe veci, ai Tãi.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
