Iisuse, Soare Dulce
al harului Slãvit,
din noaptea morţii-ntâmpin
slãvitu-Ţi Rãsãrit.
Cu raza Ta cea sfântã
Mãrit Izbãvitor
Tu mi-ai trezit în suflet
al altei vieţi fior.
Din lanţurile grele
de pofte şi pãcat
Puterea Ta Iisuse
venind, m-a dezlegat.
M-ai scos din întuneric
şi lanţul greu mi-ai rupt
nãlţându-mã spre slavã
din locul dedesubt.
O, Soarele Iubirii
un rob rãscumpãrat
Ţi-aduce-al mulţumirii
prinos înlãcrimat.
Atras de-a Ta chemare
spre ceruri mã petreci
pânã-n clipita care
vom fi uniţi pe veci.
În marea de iubire
cu cât am sã m-afund
cu-atîta prin trãire
mai cald am sã-Ţi rãspund.
Cã dintr-un rob netrebnic
cãzut şi-nlãnţuit
Tu m-ai fãcut Iisuse
un fiu pe veci iubit.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
