Slăvit să fie Domnul că m-a băgat în „colivie“ ca să învăţ a cânta! O, ce cântări noi am învăţat în „colivia“ de la Geoagiu! Şi la Davos, în Elveţia, tot aşa. Numai că această „colivie“ de la Davos a fost mai întunecoasă. Pe lângă suferinţă, mai avea şi întunericul străinătăţii.
Slăvit să fie Domnul că m-a ţinut în aceste „colivii“! Căci niciodată n-am „cântat“ aşa de frumos ca în „coliviile“ acestea. Poate, niciodată nu m-am rugat cu atâta duh şi putere ca închis în aceste „colivii“. Şi totuşi, ascultând pe fereastră lumea păsărilor în pădurea de la Geoagiu… mă ruşinam. Eu cântam din „colivie“; ele cântau din libertate. Eu Îl slăveam pe Domnul după ce m-a închis în „colivie“; ele Îl slăveau din libertate.
„Căutaţi la păsările cerului“… Ah, ce predică plină de fior şi de răspundere văd azi în aceste cuvinte ale Mântuitorului!
Părintele Iosif Trifa, din „Căutaţi la păsările cerului!”
