1. În Duhul Legii lui Hristos este unitate, este respect, este părtăşie, este fericirea adevărată.
În lumina acestei Legi, toate celelalte dispar.
Cine slujeşte Legii lui Hristos este binecuvântat şi folositor tuturor semenilor săi.
2. Credinciosul Domnului va trăi şi mai departe, pământeşte, în legea sa, dar prin Hristos va lărgi hotarele acestei legi până la nemărginirea hotarelor Legii lui Dumnezeu.
Şi când toţi vor fi să facă astfel, atunci micile hotare ale tuturor legilor se vor lărgi, se vor întrepătrunde, se vor depăşi până vor deveni iarăşi toate numai Una singură, aşa cum a fost la început.
Toate legile vor deveni o singură Lege.
Toate turmele, o singură Turmă.
Şi toţi păstorii, un singur Păstor – Iisus Hristos (In 10, 16).
3. Oare nu spui cumva cu gura că doreşti să vină Împărăţia lui Dumnezeu, dar cu fapta lucrezi să întinzi tot împărăţia ta şi a aliaţilor tăi lumeşti?
Zici că iubeşti Legea lui Hristos, dar propovăduieşti tot legea ta?
Chemi sufletele în turma lui Iisus, dar le împingi tot în staulul tău?
Vorbeşti Cuvântul lui Hristos, dar îi dai tot inter-pretarea care aduce folos cauzei tale, nu cauzei Lui?
4. Aşa s a făcut până acum, de o mie de ani.
De acum să nu se mai facă aşa!
Să ne lărgim hotarele.
Să ne facem legile noastre roabe Legii lui Hristos!
Şi să ne lărgim hotarele până la marginile hotarelor Lui.
Atunci legea noastră nu va mai nedreptăţi pe nimeni.
Nu va mai chinui pe nimeni.
Nu va mai ucide pe nimeni.
Ci îi va mântui pe toţi.
Şi în primul rând pe noi, care ne am lărgit (II Cor 6, 13).
5. În oamenii păcatului este întotdeauna o superstiţioasă frică de Dumnezeu.
Ei trăiesc în nelegiuiri,
nesocotesc orice îndemn sfânt, vorbesc orice cuvinte desfrânate şi satanice,
– dar în subconştientul lor, în adâncul fiinţei lor, au o chinuitoare frică de Dumnezeu,
o spaimă de moarte,
o groază necontenită de Judecata Viitoare.
6. Oamenii lumeşti caută să ocolească orice stare de vorbă cu Iisus.
Orice adâncire a Adevărului Veşnic.
Orice împrejurări în care ar ajunge faţă în faţă, singuri, cu Dumnezeu.
În întuneric se tem de orice.
În singurătate le este urât.
În boală se îngrozesc.
În moarte sunt disperaţi.
O, dacă ar veni în braţele Domnului, cât de repede şi de fericiţi ar scăpa de toate acestea!
Răsplata ascultării / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
